Nasterea Mantuitorului!
Bucuriile duhovnicesti sunt atat de de "subtiri" (ne pregatim puterile sufletesti vreme indelungata cu post si rugaciuni ca sa le putem primi cum se cuvine) incat pot fi cu usurinta eclipsate de bucuriile grosiere lumesti. Dintotdeauna am simtit ca toata stralucirea asta exterioara excesiva cu care oamenii insotesc sarbatorile bisericii nu face decat sa estompeze sensul profund al momentului si sa ne determine sa ne canalizam energia spre obiective pamantesti. Nu cred ca din bucurie duhovniceasca oamenii se inconjoara cu globuri si beculete colorate si defriseaza atata bradet.
Nici macar in numele bucuriei copiilor nu se merita sa ne lasam deturnati din scopul nostru tocmai la sfarsitul calatoriei postului, cand sa culegem roadele. In felul acesta ii indrumam si pe ei spre o pista falsa. Sufletul omului, si mai ales un suflet de copil, se bucura mai mult in preajma celor care au pace decat in preajma celor tulburati de grija de multe (pregatiri de petrecere, goana dupa cadouri).
Oraselul copiilor cu agitatia, zgomotul si luminile lui isterice nu mi se pare deloc a fi un loc care te invita sa te simti bine. Noi, adultii, suntem cei care le inducem modul in care sa-si traiasca bucuria, asa ca mai bine nu i-am initia deloc in spatiul acesta al distractiilor comerciale. Ei asociaza gestul nostru de dragoste cu locul acela, cu tipul acela de comportament pe care il vor cauta mai tarziu, "ca sa simta ca e Craciun".
Istorisirea Nasterii Mantuitorului ramane o poveste la fel ca Scufita Rosie, daca intreg stilul meu de viata marturiseste ca sarbatoresc cu precadere altceva in zilele Craciunului.
Bucuriile duhovnicesti sunt atat de de "subtiri" (ne pregatim puterile sufletesti vreme indelungata cu post si rugaciuni ca sa le putem primi cum se cuvine) incat pot fi cu usurinta eclipsate de bucuriile grosiere lumesti. Dintotdeauna am simtit ca toata stralucirea asta exterioara excesiva cu care oamenii insotesc sarbatorile bisericii nu face decat sa estompeze sensul profund al momentului si sa ne determine sa ne canalizam energia spre obiective pamantesti. Nu cred ca din bucurie duhovniceasca oamenii se inconjoara cu globuri si beculete colorate si defriseaza atata bradet.
Nici macar in numele bucuriei copiilor nu se merita sa ne lasam deturnati din scopul nostru tocmai la sfarsitul calatoriei postului, cand sa culegem roadele. In felul acesta ii indrumam si pe ei spre o pista falsa. Sufletul omului, si mai ales un suflet de copil, se bucura mai mult in preajma celor care au pace decat in preajma celor tulburati de grija de multe (pregatiri de petrecere, goana dupa cadouri).
Oraselul copiilor cu agitatia, zgomotul si luminile lui isterice nu mi se pare deloc a fi un loc care te invita sa te simti bine. Noi, adultii, suntem cei care le inducem modul in care sa-si traiasca bucuria, asa ca mai bine nu i-am initia deloc in spatiul acesta al distractiilor comerciale. Ei asociaza gestul nostru de dragoste cu locul acela, cu tipul acela de comportament pe care il vor cauta mai tarziu, "ca sa simta ca e Craciun".
 |
| sursa |
Da, așa este!
ReplyDeleteDin pacate,in zilele noastre,bucuria Crăciunului este denaturată ,convertită în delicii culinare și de cele mai multe ori,această sărbătoare se aseamănă cu o aniversare în care uităm chiar de cel "aniversat";așteptăm Crăciunul(pentru zilele libere,cadouri,mâncare, distractie )dar nu pe Hristos!Asadar, sărbătorim Crăciunul,dar fără Hristos!
ReplyDeleteDe acord!
ReplyDeleteLa multi ani!
ReplyDeleteEste pur si simplu o chestie de orientare culturala si educationala . Cei ce vin la noi de Craciun din Romania tot timpul se plang ca aici in Grecia "nu simt ca e Craciun" pentru ca asteapta circul de acolo insa cei ce traiesc in alte parti de mai multi ani stiu ca nu e obligatoriu sa fie asa.Romanii asta vor.
Brazi naturali casapiti asa ca in Romania nu stiu daca mai exista in alte tari din Europa, poate doar in cele foste comuniste unde omul vrea "sa-i miroasa in casa a brad", fetele din afara iti pot confirma asta, de 10 ani eu in Grecia nu stiu daca am vazut 5 brazi in total adevarati taiati in case. Toti avem artificiali, nici in piete nu am vazut.
Dupa cadouri pentru copii se alearga dupa ce trece Craciunul pentru ca "mosul" vine in noaptea de 31 spre 1 si se numeste Ai. Vasile , eu de exemplu luni ma duc sa le cumpar , inca nu am ajuns sa le iau,insa fiecare copil primeste UN cadou. Nu doar la noi, in toate familiile de aici am vazut asta, mosul aduce cate unul pentru fiecare nu doua, nu zece. Doar ca valoarea lui este diferita de la familie la familie normal, insa ramane unul.
Cu mancarea, chiar familiile tinere cel putin sunt foarte linistite adica nu gatesc nimic pentru ca in sarbatori se strang la bunici, in consecinta "gatitul" se face in mult mai putine case decat in zile obisnuite de fapt si oricum nu se fac sute de feluri,iar "orasele ale copiilor" eu chiar m-as bucura sa existe in zilele astea, se dau foarte greu aprobari insa deci la noi de exempluy nu e nimic in oras , i-am dus in Thess ieri unde au pus doar o roata mare din care vezi tot orasul de sus (e foarte fain) si o omida pentru cei mici.
Deci, depinde efectiv de drumul ales. Nu e asa peste tot.
La multi ani.
Oricum Oraselul Copiilor e un balci sclipitor, plin de galagie si mai ales reclame obscene la toate aparatele acelea de dat in ele.
ReplyDelete