Jucăm în prelungiri :)

 Pe la o lună a Elenei părea că s-a cam terminat cu lohiile. Apoi au reapărut, la început în cantităţi reduse, apoi tot mai abundente şi, ceea ce m-a pus pe gânduri, erau de culoare roşie. La 6 săptămâni am fost la control la medicul cu care am născut. M-a examinat doar clinic: tuşeu şi valve, apoi mi-a spus liniştită, pufăindu-şi ţigara: "Colul e curat, nu vin cheaguri. E ciclul menstrual...". Am avut mari rezerve legate de diagnosticul ei, mai ales că şi la celelalte naşteri prima menstră a fost cel mai devreme după 8 luni şi, în plus, alăptez exclusiv. Am aşteptat totuşi 10 zile să văd ce se întâmplă. Între timp am băut intensiv ceai de coada calului şi am luat capsule cu pulbere de cretisoara. Fără rezultat (de fapt efectul lor puternic hemostatic l-am putut vizualiza la recoltarea probei de sânge în spital, când se coagula instant, în seringă, încât au trebuit să mă înţepe de două ori şi să se mişte mai repede ca să obţină o probă valabilă).

 Am sunat-o pe doctoriţa cu care am născut primii 4 copii şi mi-a spus că trebuie făcut cât mai repede un ecograf transvaginal, că cel mai probabil e un rest de placentă, dar în mod excepţional poate fi o molă ori un coriocarcinom şi că în mod sigur nu scap de chiuretă sau cel puţin de aspirator. M-a cuprins frica. Am trimis mesaj la duhovnic şi la câtiva prieteni care ştiu că se roagă cu adevărat când le cer asta.


A doua zi, cu vreo 4 acatiste la bord, am pornit în căutarea unui eco mai ieftin. La trei cabinete diferite am găsit preţuri diferite: 70 , 120, 200ron. Cel cu 200ron a fost tăiat din start de pe listă, deşi acolo erau cei mai renumiţi ginecologi din oraş, pentru că, în afară de eco, mai trebuia plătită şi consultaţia - 100ron şi ajungeam la o sumă prea mare pt buzunarul meu. La cabinetul cu 70ron eram prima persoană în sala de aşteptare. Înăuntru erau "doar câteva chiuretaje". Au trecut vreo două ore, timp în care simţeam clar că nu e locul meu acolo.  M-aş fi dus la cealaltă policlinică, dar n-aş fi vrut să irosesc 50 lei pe presentimentele mele. Învârteam metania pe mână cu speranţa ca Dumnezeu să mă ajute să iau o decizie corectă. La un moment dat s-a luat curentul, dar în două minute şi-a revenit, aşa că n-am plecat. A venit şi momentul să intru şi am şi achitat un bon în valoare de 70 lei. Când să pornească madam doftoroaia ecograful a constatat cu stupoare că s-a ars şi e mort. Ar fi vrut ea să mai stau până-l repară, dar eu am refuzat-o politicos, mi-am luat banii şi am plecat bucuroasă, simţind că Dumnezeu mă ia efectiv de mână când nu ştiu ce să fac.

La cel de-al treilea cabinet particular totul a mers perfect: 

• am găsit un loc de parcare fix lângă cabinet (eram deja prea ameţită pentru a merge pe jos pe caniculă)
• era de rând un medic bun pentru care primisem recomandare de la o preoteasă cum că ar avea şi frică de Dumnezeu şi n-ar face avorturi
• îl ştiam şi din alte discuţii şi aflasem că are lucrare de doctorat (pe care nu o cumpără!) chiar pe ecografie
• deşi programările erau full, am găsit când am intrat o cunoştinţă de la catedrală care mi-a înţeles situaţia şi mi-a cedat 10 minute din timpul ei de consultaţie
• nu ştiu de ce, dar în loc de 120 lei mi s-au cerut doar 55 lei

A confirmat şi el diagnosticul : "polip placentar". Mi-a zis că am făcut bine că m-am grăbit, fiindcă fluxul de sânge era considerabil, şi m-a chemat a doua zi dimineaţa în spital pentru intervenţie. Acum sunt bine, am o uşoară jenă pelvină, dar "robinetul" se pare că s-a închis.

Fac şi eu cum se procedează cu sponsorii :) Mulţumesc şi pe această cale lui Dumnezeu şi Preacuratei Maicii Sale, Sfântului Pantelimon, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Sfintei Ecaterina, Sfântului Ioan Maximovici şi Sfântului Luca al Crimeei. Aceştia au fost sponsorii mei la capitolul sănătate.