Toate "maşinili" au murit (le-a aranjat intenţionat cu roţile în sus ca să fie evident) şi îşi cheamă frăţiorii de afară să le vadă aşa, moarte... Pesemne cineva i-a vorbit despre moarte şi l-a marcat, iar acum îşi transpune frământările în joaca asta. M-am uitat la feţişoara lui: e cu adevărat trist (maşinile sunt jucăriile la care ţine cel mai mult)
Moartea e un subiect mereu delicat pentru copii. Le spun ca dupa moarte ne ducem la Dumnezeu, ca acolo e bucurie multa si e frumos, dar tot au framantari:
ReplyDelete"-mami dar ne ducem toti odata in cer?
-nu, mai intai se duc parintii
-de ce? ce faceti acolo fara noi?"
-"dar mor doar oamenii batrani? copiii nu mor niciodata, nu?
-ba da, uneori mor si copiii
-de ce? de ce mor si ei, ca ei nu au imbatranit"
-"mami daca murim ne baga in groapa si nu mai putem sa mai iesim de acolo?"
"Si daca atunci cand mor copiii mici se duc la rai, de ce te mai sperii ca mor daca ii calca masina sau daca se apleaca la fereastra?
ReplyDeleteNe-a pus si noua mijlocia intrebarea asta, intr-o maniera copilareasca bineinteles, si chiar vesela... noi prima data am ramas asa... tulburati, apoi sotul i-a spus ca "nu inainte de vreme". Cred ca le putem explica copiilor ca trebuie sa avem grija de viata noastra ca e dar de la Domnul, ca trebuie sa avem grija unii de altii, mai ales de cei mai slabi ca noi - cred ca asta invata si prin puterea exemplului. Si rugaciunea in taina cred ca ajuta mult.
Delete