Aşa dormim noi: între bebei stau eu, iar pe locul liber din stanga vin prin rotatie copiii mai mari, care mai simt încă nevoia sa doarma cu mine.
 |
| de-a latul |
Am pătuţ petru bebeluşi, dar nu l-am mai scos din beci (am şi refuzat vreo două oferte gratis). Mi-a plăcut la el că avea rotile şi-l puteam lua cu mine la bucătărie. Singura perioadă în care l-am folosit cu adevărat la ceilalţi copii a fost cam între 4 şi 8 luni, doar ziua, cand bebeii erau prea activi să accepte să stea la mine în braţe în timp ce fac alte treburi şi erau în pericol dacă-i lăsam în pat sau pe jos în compania fraţilor mai mari. Acum însă Elena are destule dădace demne de încredere.
Îmi aduc aminte cum dormeam
in apartamentul celălalt: multa vreme ne-am "prostit" stând în 2 paturi in care incăpea tot poporul în aceeaşi camera, deşi mai era o cameră liberă. Nu mi s-a părut deloc chinuitor. Nu aveam acces la articole despre co-sleeping, dar aşa am simţit că trebuie să stea lucrurile. De altfel am fost o familie foarte "attachată" :) mergeam peste tot (cumpărături, doctor, treburi administrative) cu toţii. Ne-am mai segregat de vreo 3 ani încoace, neavând încotro din lipsă de timp, pentru o mai bună organizare.
Mi s-a părut interesant să citesc, printre multele avantaje ale faptului că bebeluşul doarme alături de mamă (se alăptează mai uşor, plânge mai puţin, se previn multe accidente prin faptul că se poate interveni mai rapid) şi faptul că aude respiraţia mamei poate ajuta sugarul în cazul apneei în somn şi că studii efectuate pe adulţi comatoşi au demonstrat îmbunătăţirea funcţiei cardiace în cazul prezenţei altei persoane în salon, şi, prin analogie, putem înţelege efectele benefice ale prezenţei mamei în preajma bebeluşului adormit.(aici )
Şi în Evanghelia după Luca (cap.11,7) cum e înfăţişată o familie dormind (părinţii şi copiii la un loc):
| Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau. |
Te admir pentru capacitatea de a te imparti la propriu, farama cu farama, copiilor.
ReplyDeleteA-ti sacrifica pana si spatiul intim de 2 mp de pat in care sa dormi linistit spre de a fi la dispozitia inghiontelilor, foielilor, inghesuielilor celor mici cere o dragoste mare.
Ma plec cu admiratie spre calitatea ta de MAMA.
Diana, o mamica care se lupta inca cu enervarile, nerabdarile, frustrarile cauzate de cresterea odraslelor
Ma impart copiilor, dar raman deficitare alte aspecte ale vietii
ReplyDeleteIn mare cam aceeasi situatie este si la noi, desi are fiecare patul lui de multe adunam minim trei persoane in patul mare, sau alte combinatii, prin alte paturi :) Totusi ma intriga subiectul si pastrez, pentru ca am citit in cartea Mitropopitului Vladimir, care il cita pe Sf. Ioan Gura de Aur ca e bine ca fiecare copil sa doarma separat, Sfantul chiar zicea ca daca nu sunt posibilitati de spatiu sa se apeleze la saltele si sa doarma copilul singur, pentru ca se va obisnui cu atingeri (nevinovate, evident), dar pe care le va cauta apoi cand creste.
ReplyDeleteO inteleg in mare parte pe Diana de mai sus. Desi dorm si eu cu copiii langa mine, sunt alte aspecte care inca imi provoaca lupte interioare si frustrari. Insa nu as schimba asta cu linistea pe care o ai cand nu poti face copii. Avem prieteni care nu pot face copii, unii au recurs deja la adoptie si cand i-am vazut cu baietelul de doi ani luat de-a gata, am realizat ce binecuvantare ne-a dat Dumnezeu sa putem avea copiii nostri.
ReplyDeleteMa gandeam ce inseamna sa fi privaqt de toate gangurerile copilului tau, de toate zambetele de bebelus, de dependenta lui totala de tine, de dragostea care te inunda imediat dupa ce nasti. Cand ma apuca nervii si oboseala, la asta ma gandesc si stiu ca nu as schimba viata mea cu a lor, chiar daca ei sunt mai liberi si au spatiu intim.
In pilda respectiva nu se lasa intelesul ca este bine sau ca este rau.Pur si simplu asa cum e incadrat citatul cred ca era o situatie deasa.
ReplyDeleteLipsa spatiului sau alte probleme ce nu au rezolvare pot duce la "dormitul cu mami" si tati pe canapea a unui copil sanatos si intarcat deja insa nicaieri nu se spune acolo ca este o situatie de dorit.
Personal spun doar ca am observat , practicand de nevoie si co-sleepingul cu unul dintre copii din cauza impartirii defectuoase a casei ca nu este bine si ca este o slabiciune a mamei de fapt si nu o nevoie a copilului de 3-4-5 ani sau chiar mai mult.
Dumnezeu l-a lasat pe pamant ca persoana individuala si cu o putere de adaptare mult mai mare decat ne imaginam noi. Vorbesc de un copil sanatos ce punctual poate avea angoase de ex, sunt de acord insa cu rugaciunea de seara facuta impreuna si cu stat langa patul lui, tinut in brate si dragalit inainte de culcare sau chiar dormit in aceeasi camera dar in alt pat, sculat noaptea si explicat de n ori si n zile, saptamani, luni chiar si aceste angoase nu duc la nevoia de a dormi in pat cu mama.
Fiecare situate este insa diferita si fiecare mama o rezolva in felul ei. Asta este doar o parere.