Duhul grijii de multe...

 rugăciunea sf Efrem Sirul:  nici trandavie, nici grija de multe

          " Când ne începem rugăciunea ceea ce este rău în noi ne propune o treabă în aparenţă importantă, ca să ne facem griji cu ea. Dacă cel ce începe să se roage nu se păzeşte, va zbura cu gândul la lucrarea propusă uitând de Dumnezeu şi de rugăciune: va bate metanii ca o marionetă.
          Nu putem trăi fără treburi şi ocupaţii, trebuie să le împlinim pe toate acestea ca şi cum ar fi lucrări dumnezeieşti, pa care ni le-a dat Dumnezeu şi să i le încredinţăm Lui.
          Pentru ca treburile să nu ne răpească toată atenţia trebuie să le facem fără patimă, fără să ne ataşăm de ele. Trebuie să ne câştigăm această deprindere încordându-ne în permanenţă şi spunându-ne că ceea ce facem nu facem pentru că la aceasta ne stă sufletul, ci din datorie. Iar ceea ce se cuvine să facem şi îndemnul către lucrarea aceea trebuie luate din sfera celor dumnezeieşti. Atunci îndeletnicirea cu aceste treburi va fi şi conştiincioasă, şi despătimită, despătimită nu în van, ci îndreptată chiar spre Dumnezeu."
( Sf. Teofan Zăvorâtul, Viaţa lăuntrică)