Copil nesuprevegheat...

            Maria a primit de la o colegă un borcănel cu mărgeluţe termoadezive. Le ţinea într-un dulap la care Grigo nu are acces, dar, nu se ştie cum, o mărgeluţă a ajuns ieri pe mochetă. Ieri, când Eca şi Ionuţ tocmai veniseră de la şcoală şi se schimbau de uniforme, l-am lăsat pe pici cu ei, ca să le pun mâncare în farfurii. Deodată Eca începe să strige disperată "Mami, Grigo are o biluţă în nas!" Într-adevăr, micul arăta nara stângă şi scâncea. Eca mi-a spus că e una din biluţele Mariei.
              Nici vorbă să-l pui pe Grigo să sufle nasul (am citit ulterior că poate sufla adultul puternic pe gura bb, în timp ce-i astupă nara liberă). Nici nu mai ştiu cum am ajuns la cutia cu croşete şi am luat-o pe cea mai subţire. Între timp am urlat la distinsul meu soţ care regla setările la un telefon nou achiziţionat ( o "ţeapă" în ce mai adevărat sens al cuvântului) să-l imobilizeze pe copil puţin aplecat cu capul în faţă. Am inspectat nara: mărgeluţa se mai ghicea undeva, sus de tot.
             Mulţumesc lui Dumnezeu, era cu orificiul în ax longitudinal, aşa că am acroşat-o destul de uşor cu croşeta ( la început nici nu-i nimeream nara de tare ce tremuram, apoi mi-am venit în fire, zicându-mi că dacă nu nimeresc din prima orificiul biluţei ori o împing mai sus crescând riscul de asfixie, ori îi mai scot şi vreun ochi). A ieşit cu puţin sânge, apoi am întrebat "aparţinătorii" (a se citi fraţii) "Sunteţi siguri că era doar una?" "Daaaa". M-am trântit apoi pe canapea, ca să-mi revin din şoc, gândindu-mă ce-i poate aduce omului o clipă.
          Mai citiţi şi aici ce se mai poate face, să nu vă prindă ceasul rău nepregătite. Sunt cazuri în care nu se poate interveni acasă, atunci trebuie mers de urgenţă la ORL, unde, pe lângă primul ajutor, veţi primi şi eticheta implicită unor astfel de evenimente "copil nesupravegheat..." sau "părinţi iresponsabili..." Până n-o păţeşti, aşa-i de satisfăcător să dai cu piatra în spirit justiţiar...