care mă inspiră în lupta pentru a proteja dragostea dintre soţi de seismele provocate de mentalitatea egoistă şi feministă sădită în mine cu grijă de lumea necreştină în care am trăit până la prima spovedanie.
"La sfârşitul carierei un om a fost chemat la birou pentru a fi chestionat în legătură cu pensia, apoi a fost întrebat dacă soţia sa a avut serviciu. El a răspuns: "A muncit toată viaţa să mă facă pe mine fericit. Eu am câştigat traiul, dar ea a făcut ca viaţa să merite să fie trăită" (care ştiţi engleză, citiţi mai bine textul original decât adaptarea mea stângace) Viaţa să merite trăită... Am uitat oare esenţa, am uitat că a trăi pentru celălalt (aproapele) este ceea ce dă un sens existenţei?
În ultimul timp Domnul a lucrat mult în inima mea, luminându-mă în legătură cu rolul meu de soţie. Dacă aş putea rezuma, ceea ce cred că face o căsnicie fericită de-a lungul timpului este aceasta:
Trăieşte pentru a face viaţa celuilalt mai bună
Răspunsul firesc al multora ar fi "De ce să fac eu asta, atâta vreme cât nici el nu face asta pentru mine?" Nu suntem deloc dornice să ne abatem atenţia de la greşelile lui şi să privim la "bârna din ochiul nostru" pentru a constata că în noi se află multe din motivele care îl fac să nu se comporte aşa cum ne-am dori. Datoria mea de soţie, şi mai ales de creştină, este să fiu preocupată mai mult de ceea ce ofer decât de ceea ce primesc.
Străduieşte-te să devii femeia lângă care soţul tău se simte (afectiv vorbind) în siguranţă, chiar şi în privinţa slăbiciunilor lui. Asta poate fi foarte greu. Oricine din lumea largă poate să-l facă să se simtă incapabil, obosit, neîmplinit, slab. Dacă are un o fiinţă care să-i protejeze reputaţia, sentimentele, bărbăţia, care să-l odihnească, atunci cu siguranţă el va alerga la ea veselindu-se şi nu o va părăsi niciodată."
O carte revelatoare in sensul acesta este "The secrets of fascinating womanhood", se gaseste de descarcat in format .pdf, cautandu-o cu google.
ReplyDeleteMultumesc
ReplyDelete...si cum s-ar numi blogusorul?
ReplyDeletee link-ul în text, scris cu albastru
ReplyDeleteFa-ne o favoare si sterge-ti blogul..Nu ne intereseaza ce cuvinte mai invata copiii tai nici cati vrei sa mai faci,nici principiile tale fanatice conform careia o femeie se mantuieste daca fata la plozi pana ii vine rau.Adica ce mantuirea vine stand cu cracii in sus mereu?De parca ar fi asa usor sa cresti copii,nu te mai da asa mare ca iti cresti singura copiii,altele nici nu pot face atatia si nici nu pot creste atatia.In plus ii chinui pe aia mari chiar daca tu zici ca nu e asa sa aiba grija de cei mici,pana la urma asta nu e viata sa stai sa schimbi scutece pana la varsta menopauzei,sa alaptezi la greu 20 de ani sau mai mult timp,sa stai sa asculti bocete si crize la toti copiii,sa te streseze in fel si chip fiecare....Poate barbatu tu te-a indoctrinat sa fii asa,ai terminat o facultate grea pune mana si fa ceva bun in lumea asta fii un doctor bun,responsabil,ai grija de oameni,vindeca-i,fa CEVA!Lasa fatatul si copiii....ca esti demna de mila.O mama casnica e o rusine pt un copil la scoala cand e intrebat,ce face maica-ta cu ce se ocupa?Pai sta acasa ca suntem 10 frati sau nu stiu cati...Sa fii crestin nu inseamna sa fii asa fanatic,sunt atatia preoti si sotii de preoti care se limiteaza la 1 sau 2 copii maxim 3 si nu se apuca sa toarne.Dar daca iti place asa,stai si fa cate un copil pe an pana la 50 de ani ai sanse sa mai faci inca 12 ,poate intr-o zi te saturi de scutece si nopti nedormite si plansete..cine stie
ReplyDeleteTare mai eşti supărată pe mine :)
ReplyDeletePreoteasa draga,
ReplyDeleteesti un exemplu bun pentru noi si multumim Domnului ca te vadesti pentru aceia care au nevoie de incurajari si care urmeaza aceeasi cale mantuitoare. Desi femeile traitoare crestine sunt tot mai rare in vremurile noastre cand duhul antihristic a muscat adanc in constiinta tuturor oamenilor, am credinta vie ca din ele Dumnezeu va randui neamului romanesc parinti rugatori asemenea celor din Pateric.
La plinirea vremii noastre fiecare va da raspuns pentru vorbele si faptele sale.
Curaj,Ecaterina! Pentru mine si prietenele mele blogul tau este o fereastra catre Cer. Multumim.
O buna prietena si crestina a ramas insarcinata cu cel de-al patrulea la o varsta la care doctorii te sfatuiesc de regula sa avortezi.Dupa o sarcina problematica,a nascut o fetita ingereasca, buna si cuminte care creste sub ocrotirea fratilor mai mari si care este bucuria parintilor. Mama a hotarat sa stea acasa si sa se ocupe de educatia copiilor care au fost, de-a lungul anilor, primii in clasa, primii in scoala si cu burse de merit la facultati. In casa lor, in timpul mesei de seara si in zilele de sarbatoare,cand toata familia se aduna la pranz,este obiceiul sa se citeasca din vietile sfintilor,iar la rugaciunea de seara sa se stranga laolalta in fata micului paraclis plin cu icoane. De cate ori am fost in vizita la ei ne-am umplut de pace si de bucurie. Sa stiti ca nu este usor pentru o familie cu multi copii sa primeasca musafiri. Insa de fiecare data am plecat de acolo profund recunoscatori Domnului. Am deprins si noi multe obiceiuri crestinesti. Desi numai tatal munceste, familia are cele trebuitoare-sunt de obicei primii care raspund apelurilor umanitare care se fac in biserica!
ReplyDeleteCred ca in lume sunt astfel de familii care traiesc cu adevarat o viata crestina.Ele nu sunt neaparat intelese de lume, dar Mantuitorul a zis " nu te teme, turma mica"...
Mulţumesc de vorbele bune.
ReplyDeletePentru Crina: daca nu iti place pe aici nu mai calca pragul acestui blog. Fiecare sa citeasca ce ii place. Nimeni nu a venit la tine acasa sa iti propovaduiasca principii fanatice.
ReplyDeleteSa nu te superi prea rau pe Crina, draga Ecaterina. Chiar daca nu cu aceeasi revolta, am gandit si eu candva asemenea lucruri, asa ca inteleg oarecum cafre e mecanismul revoltei ei. Constiinbta o mustra ca nu poate fi mama pana la capat si ca sa inlature aceste ganduri incearca se convinga pe ea si pe altii de ceea ce spune. Mame ca tine o fac sa isi aminteasca inconstient ca nu isi implineste menirea.
ReplyDeleteProvin dintr-o familie care gandeste precum ea si care m-a facut sa gandesc la fel pana in urma cu ceva ani. Parintii mei sunt instariti, am fost plimbata prin lume, am fost crescuta cu principii libertine si consideram la fel, ca un barbat isi bate joc de sotia lui daca "ii toarna" la copii si ca nu o pretuieste deloc.
Din randuiala lui dumnezeu, m-am trezit si eu in ultimul ceas, dar acum familia mea ma crede nebuna,iar pe sotul meu e cam suparata ca ma "supune" ideilor lui. Tatal meu mi-a spus revoltat ca nu credea cand m-am casatorit ca imi voi inchide viata, ca nu credea ca m-a tinut degeaba la doua facultati, ca nu mai am timp sa plec in nicio calatorie (pentru ca mama mea nu vrea sa stea cu copiii cand am nevoie), ca am ajuns sa ametesc si sa ma simt rau mereu, ca ma distrug, etc.
Eu nu am niciun dubiu ca merg pe calea adevarata, insa ma mai lupt si eu cateodata cu tarele educatiei ateiste pe care am primit-o, insa cand vad ce e in jurul meu, cand vad ca parintii mei au divortat la t50 de ani, ca toti cei 3 frati ai mei(din casatorii diferite) au divortat, cand vad destramarea si nefericirea din tot neamul meu, imi e clatr ca vreau sa rup aici acest lant al distrugerii si sa ofer copiilor mei posibilitatea unei vieti mai bune (cine a citit Arsenie Boca intelege ce vreau sa spun.
Nu m-am supărat deloc. Vorbele ei sunt doar o exprimare sinceră a ceea ce gândesc mulţi oameni cu care mă întâlnesc zi de zi şi mă dezaprobă mai voalat. Dezinhibarea aceasta e unul din avantajele internetului.
DeleteDiana, nu am opţiune edit pe comentarii
DeleteDraga, Crina, ti-o spun cu toata convingerea, ca de vreo 5-6 ani incoace am intrat in contact cu destule familii cu multi copii (unele care se descurca extrem de greu financiar, altele cu un trai absolut decent)si am putut sa analizez cu atentie ce fel de copii au.
ReplyDeleteNiciunul nu mi s-a parut chinuit, dimpotriva nu am intalnit la ei acel oftat si acea tristete pe care o intalnesc deseori la familiile cu un copil.
Nu se vaita, ba chiar toti sunt bucurosi sa ajute cat pot la cresterea bebelusului.
Da, pentru parinti e uneori greu, dar asta te ajuta sa nu te balacesti la nesfarsit in desfatari si sa uiti de Dumnezeu, te ajuta sa urci la alt nivel duhovnicesc, sa nu ramai pana la batranete la stadiul acesta carnal, al poftelor, care au indreptatirea lor cand te casatoresti, dar la o varsta devin sursa de despartiri si nemultumiri.
In plus parintele Galeriu, dupa ce a facut 4 copii, a decis impreuna cu sotia sa traiasca in abstinenta si locuiau in camere separate. Deci nu te obliga nimeni sa fac 15 copii. E dupa putinta de infranare a fiecaruia. Stiu, usor de vorbit, greu de infaptuit. Nu ma laud ca am ajuns la masura la care sa nu ma vait sau sa nu mi se para greu, dar stiu sigur ca alta cale nu exista.
ReplyDeleteMa rog sa fiti maine in Icoana Mamelor Necanonizate a ROmaniei!Cu plecaciune,FLorin
ReplyDelete