Foloasele alintarii :)

• ideea titlului mi-a dat-o Maria
• simţul tactil este primul simţ dezvoltat la embrion, ai cărui receptori au cea mai largă distribuţie în organism
• prin stimularea receptorilor tactili se stimulează sistemul nervos în general, îmbunătăţindu-se cumva biochimia acestuia (neurohormonii)
• la nou născuţi are un rol foarte important în dezvoltarea fizică, demonstrat prin studii efectuate pe prematuri cărora li s-a făcut masaj (gen mângâiere,  nu mă refer la tradiţionalul "tras" al copilului care mi se pare mai degrabă o metodă de tortură) 10-15 minute pe zi şi au crescut în greutate semnificativ mai mult decât ceilalţi cu care nu s-a interacţionat fizic şi au putut fi şi externaţi mai devreme. Una din explicaţii ar fi stimularea prin atingere a terminaţiilor nervului vag, care, la rândul lui are legături cu sistemul digestiv (reglarea secreţiei subst implicate în digestie)
• ataşamentul "skin to skin" duce la o scădere a hormonului de stress cortizol şi, prin aceasta la o creştere a imunităţii: cantitatea de anticorpi dozată la pui de maimuţă e crescută la puii mai mângâiaţi
• bebeluşii cu care se menţine un contact fizic adecvat dorm mai bine, au un ritm somn-veghe mai organizat şi plâng mai puţin decât dacă sunt privaţi de îmbrăţişări; de altfel plânsul reprezintă unul din mijloacele prin care anunţă că au nevoie să fie luaţi în braţe
• tot datorită modificărilor hormonale pe care le produce, atingerea ajută mamele să depăşească depresia post partum
• mamele, dar şi taţii şi bebeii, beneficiază prin atingere de producerea de oxitocină, hormon implicat în formarea legăturilor afective şi a sentimentului de siguranţă
• tot prin simplă atingere se declanşează un răspuns al sistemului limbic prin secreţie de endorfine (supranumite "hormonii fericirii") care produc o stare de bine şi o analgezie naturală
• nu în ultimul rând atingerea ajută la întărirea legăturilor interpersonale şi a sentimentelor de recunoaştere şi afecţiune intrafamilială
• după nastere mamele au o temperatură mai crescută a zonei presternale decât în restul corpului (arie naturală de încălzire a bebeluşului ca o masă radiantă de neonatologie); s-a constatat o termoreglare a acestei zone pentru nou născut, o legătură uimitoare: dacă temperatura copilului scade, a mamei creşte, şi invers, când puiul are o temperatură mai crescută, pieptul mamei se mai răcoreşte
• deci nu întâmplător pielea bebeluşilor  e fină, delicată, parfumată, irezistibilă la capitolul mângâiere :) 
• imbrăţişările, mângâierile  nu reprezină un răsfaţ, ci un răspuns instinctual la nevoia de afecţiune a copilului, contribuind la sănătatealui fizică şi mentală

         Şi după ce citii eu toate astea (pe-aici şi pe-aici de exemplu) să vă spun că Grigorică al meu când are (rar, din fericire, unul la 2-3 luni) episoade de furie inexplicabilă (pentru mine, care nu reuşesc să desluşesc printre răcnetele lui ceea ce încearcă să-mi explice) nu vrea deloc să fie mângâiat sau luat în braţe. Mă bate şi strigă într-una "mami nu, mami nu". Dacă dau să plec din cameră, crezând că asta îl linişteşte, plânge mai tare şi vine după mine. Deci vrea neapărat să fiu numai un martor la supărarea lui. Cum crizele nu durează puţin încerc să mă rog în gând, să nu mă las copleşită de panică (mă întreb ce făceam cu un copil cu spasmul hohotului de plâns) şi să-i comunic altfel decât prin atingere afecţiunea mea. Tot ce am de făcut este să îl aprob şi să-l compătimesc repetând la 2-3 minute: "Da, mami, văd că eşti supărat. Mami te iubeşte."  Este mult mai frustrant decât la ceilalţi 4 pentru care braţele deschise reprezentau cel mai bun calmant, locul unde se topeau toate nemulţumirile sau spaimele de noapte.
PS Nu funcţionează stropit cu aghiasme sau miruri, asta-l irită şi mai mult. De obicei îi place să fie miruit, chiar se caţără singur la locul unde le ţinem şi se joacă cu sticluţele. Când e necăjit are pur şi simplu altă nevoie şi nu e momentul să intervin cu ceva văzut ca să-l "exorcizez".