Credit: Free images from acobox.comDacă tot am încercat să văd partea cea plină cu bucurie a paharului scârbelor (că altfel nu le pot numi) pe care l-am avut de savurat în ultimele luni Dumnezeu mi-a deschis ochii să observ mici schimbări în viaţa duhovnicească a copiilor mei. Am constatat cu bucurie o mai mare sesibilizare a lor faţă de oamenii aflaţi în suferinţă.
Locuim într-un apartament oarecum aproape de Spitalul Judetean, ale cărui ferestre au vedere spre un bulevard pe care zilnic trec ambulanţe. Sirenele lor se aud prin termopanele noastre de doi bani, lucru care pe mine mă irită pentru că nu mă pot odihni după-amiaza (somnul la prânz a devenit o necesitate vitală pentru mine). În timp ce încercam să adormim i-am surprins în zile diferite pe trei dintre copiii mei (cu care dorm prin rotaţie) închinându-se la auzul semnalului sonor de la SMURD şi şoptind o surtă rugăciune: "Doamne, ajută-i pe bolnavi!" Le-a prins bine să aibă un bolnav în familie...
Hristos s-a inaltat!
ReplyDeleteSotia citeste blogul dvs. si curios de ce cisteste ea (si de ce sa nu recunosc, si cu un "ochi vigilent al legii"), mi-a placut ce am gasit aici la Dvs! Noi suntem mai tinerei (eu 28, ea 23), avem doi copii si m-as bucura sa ne intalnim sa va vedem. Cel mai bine intr-o duminica la slujba, ma gandesc eu. Unde slujeste Parintele, sa venim si noi sa va cunoastem!
Mihai
Draga Mihai, ma bucur daca va foloseste ceea ce postez eu.
ReplyDeleteCrede-ma, intalnirea fata catre fata nu va va dezvalui ceva mai bun, ci, dimpotriva, vor iesi la iveala si multele noastre neajunsuri.
Pe internet ma pot prezenta din fericire doar cu secventele pozitive din viata mea. In realitate sunt un om absolut banal (cine ma cunoaste poate confirma).
Multumesc. Toate cele bune!
ReplyDelete