Cheie nouă

           Acum două săptămâni soţul meu a fost în Sfântul Munte. Nu e prima oară când merge în pelerinaj la Athos, de aceea de câte ori auzeam propunerea lui mă revoltam, pentru că mi-e greu să rămân singură cu copiii, mai ales în timpul şcolii. Mi-a spus de câteva ori că ar vrea să plece, dar am refuzat categoric să îl susţin. În sinea mea însă nu aveam linişte, gândindu-mă că (măcar pentru Dumnezeu, pentru păzirea poruncior Lui) o femeie trebuie să se supună bărbatului şi să urmeze planurilor lui, mai ales că ştiu că el ne iubeşte şi nu pleacă de acasă pentru a se sustrage de la greutăţile familiei. În plus, mini-excursia urma să ne aducă şi un mic venit (care în final s-a dovedit a fi doar de 100 euro - spor prea mic pentru stresul meu, fiindcă s-a suprapus peste problemele stomatologice de care am vorbit aici) pentru că lua în maşina noastră câţiva cunoscuţi. Imboldul cel mai puternic era însă dorul duhovnicesc pe care cred că îl simte orice pelerin care vine acolo cu evlavie. Am hotărât deci să nu mă mai opun plecării. Ascultarea a fost rodnică, iar familia noastră a primit o maaare binecuvăntare: ne mutăm la un apartament cu 3 camere, tot în zona în care locuim.

Credit: Free images 

          Eu am încercat să fac această mutare înainte de a-l naşte pe Grigo, dar nu mi-a mers. Am luat legătura cu mai multe agenţii şi le-am lăsat numărul meu de telefon. Asta s-a întâmplat acum doi ani, şi de atunci chiar mi-am luat gândul de a mai căuta variante. De curând însă, Dumnezeu a pus în inima mamei mele o râvnă de a se implica în problema noastră imobiliară. Văzând că noi am renunţat, ea a luat binecuvântare de la părintele ei duhovnic să se ocupe de telefoane şi vizite la diverse persoane care aveau anunţ de vânzare. În timp ce soţul meu era în Athos, ea a primit telefon de la o agenţie (de acum 2 ani) care ne anunţa că avem un cumpărător hotărât. A doua zi a găsit ceva convenabil la 3 camere, peste drum de blocul nostru. Era prea frumos! Bineînţeles, părinţii mei au suportat toate cheltuielile pentru diferenţa de preţ, notar şi agenţie, noi nu reuşim să punem deoparte mai nimic. M-am gândit să-l sun şi pe soţul meu, deşi părea absurd ca el să nu fie de acord. Aş fi renunţat imediat la ceea ce mi se părea mie avantajos ca să fie pace şi să nu se simtă nimeni nebăgat în seamă la decizii importante. La telefon, când i-am spus cum s-au legat lucrurile, mai că-i venea să plângă. Mi-a povestit cum trecuse şi prin Tesalonic, pe la sfântul Dimitrie - patronul casei noastre, şi îi şoptise cu capul pe raclă " Sfinte Dimitrie, fă ceva cu spaţiul, că eu n-am nici o putere!"