Am postat...

... pe ytb un filmuleț facut initial pentru o prietena (raw, uncut, de cea mai slaba calitate tehnica) cu riscul de a ma expune multor critici si judecati, pentru ca vreau sa incurajez gospodinele (inhibate/intimidate de retetele prea complicate ale specialiștilor) sa incerce sa faca paine cu maia, intrucat mi se pare esentiala pentru sanatate.

In sfarsit...

... a aparut si in youtubosfera :) romaneasca informatie m detaliata despre narcisisti.

Nu sunt...

... eu vreo mare patrioata, dar as da un sfat: cel mai intelept mod de a sarbatori ziua tarii este rugaciunea (cereri si binecuvantari din inima, nimic formal, impus de autoritati) comuna pentru bunul mers al ei.

Fa, Doamne, tara asta un loc mai bun si mai curat in care sa ne crestem copiii intru dragostea Ta! 

Au venit...

... si pozele. Pun aici simbolic doar doua, fiindca e un loc in care mai consemnez evenimente din viata noastra. Nadajduiesc ca, la vederea acestor frumoase amintiri, ne insotiti cu cate o mica rugaciune, mai ales pentru tanara familie (Maria si Toma). 

Am luat ...

... o pauza de bloggerit, fiindca am fost super-prinsi cu evenimentele care au apărut in viata noastra in ultimul timp. 

Parintele meu a suplinit la o parohie fara cantaret si am facut toti naveta la slujbe. A fost greu, dar am simtit o mare bucurie sufleteasca. 

Am avut doua accidente cu avarie totala (o masina a noastra, un a tatalui meu) din care, slava Domnului, nimeni nu a avut nici urma de traumatism, numai sperietura a fost. 

Am avut si un examen de bacalaureat alături de baiatul cel mare. Totul s-a terminat cu bine, desi am avut ceva emotii. A fost mila Domnului cu el.

Cea mai importantă si mai solicitanta veste a venit insa din partea celei de-a doua fete, care a hotarat sa faca pasul cel mare al casatoriei in aceasta toamna.

Rugati-va și pentru noi sa trecem toate cele ce ne ies in cale cu pace si cu nadejde neclintita in bunatatea lui Dumnezeu! 

O anomalie...

... clara a unei relatii (indiferent de ce tip) este aceea cand cel care greseste il apostrofeaza pe celalalt ca are o reactie de aparare la o atitudine evident nepotrivita. Acesta este un semnal ca relatia incepe sa fie de tip abuziv. 

Ca o reactie la ceea ce se spune in videoclip, as spune ca da, cea mai puternica femeie este aceea care duce cu liniste povara de a primi palme (la propriu sau la figurat) de acolo de unde ar trebui sa primeasca iubire (dar acest lucru nu este de dorit sa se intample) , fiindca asta inseamna ca are o conexiune intensa cu Dumnezeu de unde isi trage seva iubirii atat de necesara unei fiinte ca femeia, iar daca cineva este atat de aprope de Dumnezeu, este garantat imbracat cu o putere inegalabila, neinteleasa omeneste. 

Bine...

... de stiut, pentru crestinele practicante, pentru preotii care indruma alte suflete, ce exercitii spirituale fac doulele si cum induc o transa femeii, pentru a ajuta procesul nasterii: aici

Si nu m-am putut abtine sa nu extrag din aceasta conversatie in care personalul medical este subtil denigrat, ca unii care nu stiu cu ce se mananca o nastere adevarata si vindecatoare (dar stiu la nevoie sa rezolve o placenta praevia pe care 1000 de doule nu o muta din loc) o "mostra" de cultura generala din domeniul anatomiei umane: vena aorta se poate rupe in caz ca esti posesoarea a doua matci (probabil uter bilocular) 

A fost...

.... conferinta pr Mihoc. Cel mai mult mi-au placut doua idei, care nu au fost din raspunsurile la intrebarile mele:

O familie de preot face misiune si prin copii :acolo unde adultii nu pătrund cu o propovaduire clasica, copiii, in comunitatile in care sunt, printre prietenii lor transmit lumina bisericii in felul lor de a se comporta, de a vorbi, de a se imbraca, de a face anumite alegeri etc

Viata in Dumnezeu poate fi inteleasa prin analogie cu mersul in intuneric la lumina unei candele. Nu stii ce va fi pana la capat, dar in lumina lui Hristos prezentul se faureste in chip minunat sub ochii nostri. 

Am retinut si cum povestea ca studia cu copiii pe langa dansul, mangaindu-l si jucandu-se cu barba lui🙂.

Au fost si multe cuvinte prea inalte pentru mine (despre dragostea si dorul dupa Dumnezeu). Unele discutii si intrebari nu aveau o tinuta specifica unei conferințe, fiind mult prea personale si nu ceva de larg interes.

Am observat ca parintele nu acorda mare importanta micilor neajunsuri ale comportamentului copilaresc, ci le lua ca fiind parte integranta a imaturitatii lor. Nu a subliniat ideea, dar am inteles ca nu trebuie sa ma cramponez atat de frecusurile zilnice ale interactiunilor dintre cei mici, ca sa pot sa mai am vreun dram de pace.

A facut si o afirmatie care m-a deranjat putin, cum ca nu exista sa iti slabeasca sarcinile starea de sanatate. Dimpotrivă, se spune ca te intaresc. Poate pe acolo pe la Sibiu sunt altfel de femei, dar eu nu pot contesta ca sarcinile multiple, mai ales la diferenta mica intre ele, epuizeaza organismul, oricat de robust ar fi fost acesta initial. 

Despre infranare, pentru care a acceptat decat motivele de sanatate, a subliniat ca se face cu rânduiala duhovnicului si din dragoste de oameni. 

M-am bucurat de aceste momente ale conferintei, fiindca a fost in intalnire entuziasta, plina de viata, interactiva,in care am putut lua pulsul vietii duhovnicesti in alte colturi ale lumii. 

Cu ajutorul...

... lui Dumnezeu voi participa online maine la o conferinta cu pr Mihoc, tata a 13 copii. Anuntul este postat pe un grup de preotese, asa ca probabil va fi "cu usile inchise". Nu stiu daca si cate intrebari imi va fi permis sa pun, dar cred ca vor trebui trecute printr-un filtru/cenzura a vreunei moderatoare. 

Nu il cunosc pe parinte, dar mi-ar placea sa fie un om sincer, cu bune si cu rele, fiindca detest ipocrizia mai mult decat neputinta. Eu l-as intreba:

1. Daca a intentionat de la bun început o familie mare sau au lasat lucrurile sa curga de la sine. 

2.Cum s-a implicat personal in cresterea si formarea propriilor copii? Cat le-a acordat ingrijire fizica sau cat s-a jucat si cat a vorbit de la suflet la suflet cu fiecare, la diferite varste? 

3. Daca a intampinat vreodata piedici serioase (pe motive de sanatate a doamnei preotese, financiare, de resurse psihice, de spatiu insuficient al locuintei) si cum s-a raportat la acestea? Si-au pus vreodata problema restrictionarii vietii de cuplu pe termen mai lung? Daca da, ce consecinte a avut asupra relatiei si atmosferei in casa? 

Voi ce intrebari ati pune? Posibil sa nici nu reusesc (lipsa timp) sa ma loghez... 

Inspiratia...

... zilei: sfanta Elena, o femeie tenace. 

Ea fost o fata saraca (slujitoare la un han) pe care a luat-o in casatorie tribunul Constantiu si la scurt timp li s-a nascut fiu cel care avea sa fie împăratul Constantin cel Mare. Sfanta a fost parasita de sotul ei pentru o femeie de neam ales, cu care acesta a mai avut alti 6 copii. Sfanta nu s-a recasatorit, ci s-a dedicat educatiei si rugaciunilor pentru fiul ei, castigandu-i acestuia respectul si dragostea prin purtatrea ei aleasa si cinstita. 

Sfanta Elena, povatuieste-ne pe toate care ne ostenim in formarea copiilor! 

Sfanta Elena, intareste mamele care in cumințenie isi cresc singure pruncii!

Sfanta Elena, mangaie inimile lipsite de dragoste omeneasca!

Sfanta Elena, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! 

Hack...

... util pentru cele carora va plac espadrilele vara, dar suferiti din cauza transpiratiei excesive a piciorelor (daca mai au si talpa de cauciuc, rezultatul e dezastruos) si nu vi se pare ok spalarea lor dupa fiecare purtare mai indelungata:

- se pot pune branturi de piele perforata, care se scot si se sterg sau spala mai simplu. 

-o solutie mai ieftina si mai comoda ar fi utilizarea de absorbante zilnice, din acelea subtiri si finute. Se aplica pe talpa și se indeparteaza ori de cate ori nevoia de igiena o cere. Senzatia este de picioare uscate, iar improsatarea este instantanee. 

Sa nu...

... clevetesti. Regula de baza pentru orice crestin mediocru, pe care, totusi foarte putin o respecta. Nu pare a fi foarte greu. De ce sa dai mai departe raul altcuiva?

Sunt totusi anumite cleveteli care te "ard": acelea despre oamenii care te necajesc, care iti scot peri albi si care nu te lasa sa traiesti linistit. Si dintre ele, categoria "premium" sunt acelea despre narcisisti.

De ce? Pentru ca felul in care te devalorizeaza, te scot din minti, te jignesc intre patru ochi si iti fac haos in viata contrastează enorm cu imaginea pozitiva pe care au reusit sa si-o creeze fata de altii si este extrem de enervant sa auzi laude la adresa lor sau sa asisti cum isi desfășoară tacticile manipulatorii cu cei care nu le cunosc adevarata identitate.

Chiar si unui om cumsecade inselatoria, impostura si prefacatoria ii repugna, de aceea e foarte tentanta clevetirea, iar uneori parca nu e suficienta descarcarea catre un prieten, ci simti ca ai chema politia si ai scrie la ziar, demascand toate tertipurile si inscenarile acestui tip de personalitate.

Dumnezeu sa ne intareasca! 

Alt...

... absolvent, pregatit sa isi ia zborul in viata:

Purtand..

... eu numele sfintei Ecaterina m-am gandit asa, din cand in cand, cat de frustrant o fi fost pentru imparatul Maximin sa vada multimea aceea de invatati, toti barbati, biruiti in cuvant de o fetiscana crestina, precum si cata intelepciune si smerenie au avut aceia ca sa recumoasca Adevarul. 

Pana in zilele noastre un discurs elocvent si bine organizat al unei femei care stie sa isi sustina punctul de vedere este iritant la maxim pentru orgoliul masculin. 

Printre crestini am vazut uneori, in discutii particulare despre credinta,  folosirea citatului biblic "femeia sa taca in biserica" drept paravan pentru slabiciunea duhovniceasca a unora ce nu suporta sa fie contrazisi si nu concep alta viziune asupra lucrurilor decat cea proprie. 

Nu cred ca e normal sa fie suprimata brutal exprimarea unor idei personale, chiar si pe teme religioase, ci dezbatute si, daca este cazul, combatute cu tact si intelepciune. Statutul de superioritate intelectuala nu se castiga impunand celorlalti sa nu se manifeste. Acesta nu atrage un respect autentic, ci reprezinta o forma de asuprire.

Ma intreb cat este de folositor sa taci la cerere pentru a intretine o pace falsa a cuiva care oricum are grave probleme de relationare civilizata cu aproapele  si care doreste control total asupra opiniilor altora. 

Uneori merita, mai ales cand discutia se poarta strict in doi si este despre chestiuni care vor ramane doar la nivel teoretic, fiindca daca "mustri pe cel neintelept te va urî". 

Daca mai sunt de fata si altii care ar putea fi dezorientati de tacerea ta sau daca este vorba despre consecinte concrete distructive, merita sa combati cu decenta ceea ce simti ca este in neregula. 

Totul este sa vorbesti calm, fara patima, fara vreun interes ascuns, doar de dragul binelui si al adevarului, chiar daca acesta deranjeaza interlocutorul (eventuala lui razbunare pentru ca l-ai infruntat o poti considera o mica mucenicie) - gand pentru o prietena 🧡

Am aflat...

.... de la cineva in care am incredere care ar putea fi problema mea cu painea, pe care, daca o consum, chiar si facuta de mine in casa, cu maia (ca sa ii scindez glutenul la care presupuneam ca sunt alergica) tot imi apar edeme si iritatii pe piele.

Zice ca in Germania se fabrica un regulator chimic de crestere a graului (zic bine?) care penetreaza bobul si din care se mai regasesc urme si in faina de consum. Nemtii interzic folosirea acestuia in tara lor, au teste care depisteaza substanta respectiva in grau si nici macar nu il importa ca resursa furajera daca e contaminat cu asa ceva.

Scurt si cuprinzator, despre protectia sanatatii publice... 

Invatatura...

... crestina este despre cum sa ne iubim aproapele si sa nu facem nimic pentru a ii rani inima. Minunat!

Ce facem insa cu acea categorie de oameni pe care ii doare foarte tare binele, multumirea, bucuria, progresul, si bunăstarea altuia? Sa traim in umbra, sa nu intreprindem nimic si sa nu ridicam capul din suferinta ca sa nu le producem frustrari? 

Întrebarea devine cu atat mai acuta cu cat regasim tipul acesta comportamental mai aproape de viata noastra cotidiana. Si nu, oamenii acestia bolnavi interior nu sunt numai in cartile de psihologie, ci ii intalnim destul de frecvent poate in familie, la locul de munca, prin vecini sau la biserica. Unii nu se manifesta in exterior si influenta lor nociva poate fi cel mult de gand. Altii emana aciditate prin toți porii si de acestia e mai bine sa ne departam cat mai repede, pana nu isi face efectul veninul lor sufletesc. 

In speranta ca veti recunoaste mai usor si in timp util tiparele psihopate am tot tradus din niste canale ytb care mi s-au parut mai explicite despre narcisisti. Mai adaug cateva idei, chiar daca e posibil sa ma repet.

1. N te lucreaza si la nivel mental, facandu-te sa te indoiesti de modul tau de a gandi si percepe (gas lighting) si creand (construind in timp) o dependenta a ta fata de el (trauma bonding) 

2.exista o discordanta intre ceea ce spune si ceea ce face. Iti repeta  ca te iubeste, ca ii pasa, ca e mânat de grija pentru tine  apoi face fapte care denota nepasare sau o rautate disimulata. Acest lucru creeaza confuzie. Cel mai grav este cand un parinte face asta copilului sau. 

3.se stie ca N isi seduc usor victimele prin "love bombing", coplesindu-le cu atentie, respect si maguliri, pe care le sisteaza brusc dupa ce simt ca au obtinut din partea victimei deschiderea si atașamentul dorite. Nu este vorba numai despre cupluri aici. In principiu trebuie urmarita consecventa atitudinii intr-o relatie, mai degraba decat intensitatea, stiut fiind ca ei se pricep de minune sa produca emotii. Daca observi fluctuatii mari in relatie, posibil sa fie un red flag pt o personalitate cu probleme.

4. In identificarea N nu este important ce sentimente ai tu pt ei, ci ce sentimente ai in prezenta lor. Adica nu conteaza cata atractie si admiratie simti fata de N, daca prin actiunile, gesturile si vorbele lor te umilesc, te fac sa te simti complexat, vinovat, nesigur, neadecvat. Daca in urma intalnirilor cu cineva nu ai un sentiment de bine, ci rumegi tot felul de ganduri negre si stari incerte, mai bine spui stop interactiunii cu acel om.

Bineinteles, sunt situatii in care nu poti opri orice intalnire, chiar daca ai depistat boala omului. Poti totusi reduce la minim "coliziunile" si practica o detasare emotionala fata de tertipurile intinse ca niste capcane inaintea ta. Este un fel de a fi intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. 

Acum...

... cateva nopti ma aflam copleșită de certurile de peste zi dintre copii si simteam, pe fondul starii specifice insomniei, ca nu le mai pot suporta, ca galceava lor necontenita e un capat de tara si mai mult nimic. 

Tot gandindu-ma eu ce sa fac, bineinteles ca, descurajata de toate incercarile omenesti de a aduce pacea in casa, am ajuns la ideea salvatoare a rugaciunii. Bine, bine, dar ce rugaciune sa aleg eu, ca sa fie mai eficienta, sa o simt, sa ma pot implica total in ea, sa ma conectez mai bine cu insasi pacea? Si mi-a venit, asa, prin ceata, in minte o frantura care suna cunoscut, dar parca nu stiam de unde sa o iau:

... ASA DOAMNE, INSUFLA INTR-ANSII DUHUL TAU CEL PASNIC... 

Gata, asta e! Maine o caut in forma completa. In fine, pana la urma am adormit. A doua zi m-am dus la telefon croita sa gasesc textul cu pricina. Am tastat si, surpriza... crampeiul care imi trebuia mie era din molitfele sf Vasile cel Mare😄 

Initial m-am amuzat teribil, apoi m-am gandit ca poate a fost un gand de la Dumnezeu si chiar avem nevoie, mai ales ca familie de preot, de cate o curatenie duhovniceasca "profesionala". 

Spunea...

... cineva ca in Romania lipsesc "femeile mentor". Nu stiu daca lipsesc cu adevarat in toate domeniile, dar mie mi-a lipsit mult la tinerete lipsa unor modele feminine crestine. 

Din fericire, mai sunt pe internet diverse resurse din care sa ne inspiram pentru a ne perfectiona latura feminina altfel decat dicteaza curentul mediatic contemporan. Totusi, de la nimeni nu poti prelua complet, ci sa folosești doar fragmente din viziunea lor ca sa le integrezi in propria poveste, cea a femeii din tine. Chiar ma gandeam intr-un timp sa las aici, sub eticheta de "conspecte", ceea ce cred ca este demn de reținut din materiale mai ample, care nu merita parcurse integral. Nu stiu daca voi reusi... 

Deocamdata va las sa "rasfoiti" doua canale ytb care ma relaxeaza si ma inspira uneori si ale caror autoare emana un farmec feminin aparte si au o anume sensibilitate si profunzime a gandirii, nu isi afiseaza doar imaginea. 

Am primit...

... un telefon surpriza de la o doamna pe care nu am mai văzut-o de 20 de ani si care pur si simplu voia sa stie ce mai facem. Nu eram nici atunci prietene, ci doar am fost impreuna la un drum mai lung. 

Din vorba in vorba am ajuns si la o cunostinta comuna, care intre timp a plecat la manastire.

-Aaa, daca mai ajungeti vreodată acolo... zice ea

-Chiar saptamana viitoare merge sotul meu. Eu trebuie sa fiu cu copiii in alta parte, iar el incearca sa ajunga la manastire. Vreti sa transmiteți ceva sau poate sa trimiteti vreun pachet, pomelnic? am intrerupt-o repede eu.

-Nu, vreau sa merg si eu, ca nu ne-am văzut de mult.

Intai m-am blocat, apoi am incercat sa sugerez cu delicatete:

-Stiti, el nu organizeaza o excursie. Este o calatorie de suflet, in care pleaca singur, cel mult cu un prieten.

-Nu-i nimic, poate ii ziceti sa ma ia si pe mine...(clare accente narcisiste) 

-Doamna, consider ca aveti o indrazneala mult prea mare sa va autoinvitati insistent, in conditiile in care v-am spus ca eu nu merg si nici nu este o excursie deschisa. Vreti sa va trimit chiar eu intr-o minivacanta cu sotul meu, sa inteleg? Doar dvs si el, la capătul tarii, fara un scop anume... Nici macar nu va cunosc, nu mai stiu nici cine sunteti. Regret ca trebuie sa va fac putina educatie, dar anumite lucruri nu se fac in cercurile in care noi traim.

Bineinteles, persoana s-a simtit ofensata. Inca o confirmare a faptului ca preotii sunt perceputi ca barbati de imprumutat la oricine. 

Conferintele...

... pe teme duhovnicesti, literatura crestina recenta, evenimentele culturale cu specific religios folosesc tot mai putina lume. 

Cel putin asa cred eu, fiindca multe sunt facute asa, ca sa fie, ca sa se vada ca exista activitate si sa se umple timpul si agendele oamenilor cu ceva sau ca sa conteze la vreo promovare. Putine astfel de manifestari sunt izvorate din ravna, putini oameni sunt pasionati cu adevarat de ceea ce fac. Se vede ca se silesc, ca indeplinesc niste formalitati si lucrul acesta e respingator. Entuziasmul este, dimpotriva, atragator si "contagios". 

Pe de alta parte, nici publicul acestora nu este de calitate, in sensul ca se participa la evenimente religioase din motive dintre cele mai prozaice. Rari sunt cei care cauta un sambure de folos duhovnicesc in informatia pe care o primesc. Unii vor doar sa socializeze, altii sa cleveteasca, altii sa se afiseze, iar la altii e la mijloc pura curiozitate.

Chiar si de la generatia mea incoace pot observa o trasatura a declinului spiritual colectiv (in randul oamenilor care se recomanda ca fiind interesati de religie) pe care as sintetiza-o cam asa:

M-am tot...

... intrebat de ce s-au mobilizat romanii pentru întrajutorarea ucrainienilor mai mult decat ar fi facut-o cu saracii nostri.

Cred ca motivul este acelasi cu cel care determina o manifestare mult mai accentuata a cersetoriei in localitatile mari decat in comunitatile mici in care oamenii se cam cunosc intre ei.

Poate ca oamenii au fost mult mai miscati la gândul ca oameni cumsecade si muncitori au fost loviti pe neașteptate de nenorocirea razboiului, decat de imaginea standard a saracului lipit de pe la noi, despre care se prezuma ca a ajuns asa din pricina propriilor vicii (lene, betie, desfranare, jocuri de noroc, etc) si alegeri proaste (a turnat o droaie de copii pe care nu are cu ce ii creste).

Bineinteles, nu sta bine nimănui sa comenteze milostenia altora, dar fiecare trebuie sa isi cantareasca gesturile caritabile cu discernamant, tinand cont ca la crestini toata fapta buna incepe cu aproapele si se face in numele Domnului si, cum spunea un parinte, "nu cred ca va veni Hristos in chipul vreunui betiv, ci in chipul unui sarac cu buna cuviință ". 

Trauma...

... in sus, trauma in jos... E foarte la moda ideea aceasta. De felul in care privesti lucrurile depinde mult aspectul duhovnicesc al problemei. Daca stai numai sa iti plangi de mila sau cauti vinovati pentru ce ti se intampla, doar te pagubesti. 

Poti folosi gandurile acestea ca sa iti sporesti mila si intelegerea pentru oamenii pe care esti tentat sa ii judeci/dispretuiesti. Un om ranit nu este capabil sa se poarte iubitor, calm, respectuos si de aceea face la randul lui rau semenilor.  O astfel de asezare a mintii e mai prielnica rugaciunii pentru aproapele decat aceea care doar ii condamna faptele si atat. 

Uneori Dumnezeu pare scos din ecuatie sau pare un nemilos care sta si asista cum copiii sunt traumatizati non-stop de niste parinti distrusi si ei de inaintasii lor dupa aceeasi schema comportamentala. Daca ne incredem in atotstiinta si bunatatea lui Dumnezeu putem fi siguri ca lucrurile nu stau deloc asa. Unele suferinte pot aduce paradoxal mult bine. 

Prima care imi vine in minte este chiar nasterea, care nu este dureroasa numai pentru mama, ci si foarte solicitanta pentru prunc. Totusi, in timpul ei se produc atatea schimbari benefice in corpul lui, care o fac sa fie mai avantajoasa medical decat cezariana.

Alta binefacere duhovniceasca pe care o vad decurgand din traume este intoarcerea oamenilor catre Dumnezeu, fiindca asta fac cei mai multi atunci cand inima sangereaza de durere. Depasind trauma, unii merg mai departe decat atat si incearca sa isi ajute semenii fructificand sensibilitatea cu care au fost inzestrati in sensul de a povatui oamenii spre adevarata fericire si de a ii invata cum sa traiasca in iubire si cum sa ierte. 

Se vehiculeaza ideea ca ne alegem (involuntar, fiindca structura noastra psihologica o cere subconstient) parteneri de viata alaturi de care vom repeta iar si iar traumele de cand eram mici. Poate copilaria este un timp in care Dumnezeu ne pregateste si ne familiarizează cu greutatile pe care le vom purta, ca sa ne ducem mai usor crucea vietii. 

Poate am judecat candva pe careva dintre parinti si Dumnezeu ne da posibilitatea de a infrunta corect duhovniceste situația transpusa in prezent. 

Poate stie ca putem duce caractere dificile si ne asteapta cu o cununa a răbdării acolo unde nu mai eate totul doar desertaciune si vanare de vant.

Din orice intamplare a vietii noastre putem scoate la iveala ceva bun. Trebuie doar sa nu lenevim, ci sa lucram dupa legile Celui Care ne-a creat, Care ne cunoaste traseul vietii si obstacolele de pe el si Care a pus in noi tot ce avem nevoie ca sa fim niste invingatori.

Fiind...

... intr-o etapa a vietii in care nu sunt doar mama de copiii mici, mai caut sa ma instruiesc ca sa pot da sfaturi si in ceea ce priveste alegerea cuiva in vederea casatoriei. 

Dintr-o conversatie banala, am retinut o idee importanta, in caz ca nu intalnesti compatibilitatea perfecta in relatie. 

O poezie...

... in jurul careia am trait ceva regrete, dar tot ii savurez duiosia. Tre' sa ai o anumita varsta sa o simti "corect", totusi. 

Îmbătrânim, frumoasă doamnă 

 versuri - Angelina Nadejde

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Eu sprijin anii mei de tine

Ca de un munte de lumină.

Tu-i porţi... iar umerii tăi mici,

Atât de firavi, de novici,

Ca doi călugari puşi să-ndure

Canonul lor în rugăciune,

Îmi ţin tristeţile de-o viaţă

Şi zile fără de speranţă

Când rătăcind cărări prin ploi

Tu mă chemai să fim iar doi.

Luai în spate din poveri

Şi le-ngropai în primăveri.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Dar cu atâta drag îţi duc

Al neputinţei tăvalug

Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare

Plăpândul trup precum o floare...

Ţi l-aş purta spre infinit,

Numai să ştii cât te-am iubit.

Îngenuncheat pân' la pâmânt

E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,

Tivit cu slăbiciuni șuvoi,

De multe ori şi cu nevoi,

Ai cicatrici şi urme-adânci

Lăsate de dureri şi prunci.

Dar şi aşa, vei fi mereu,

Mireasa sufletului meu.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,

Singurătăţi în cuib de cuci

Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,

Să odihnim în ea trăiri

Din lada plină cu-amintiri.

Dar sufletelor noastre-acum

Le cresc lăstari pe scurtul drum.

Sunt înfloriți ca-n primăvară

Iar peste tot ne împresoară

Parfumul clipelor în doi

Din vraja vieţii ca un roi.

Şi te iubesc iubită doamnă,

Magnolie-nflorită-n toamnă!

Pe grupurile...

... Wapp pt scoala/facultate mai spune lumea "Hristos a inviat!". Cineva s-a simtit ofensat de acest salut atat de firesc in tara noastra si a făcut memoriu la decan cum ca respectivul profesor (care nici macar nu e o persoana extrem de implicata in biserica, ba chiar pe mine m-a deranjat cu niste mesaje care persiflau crestinismul) se ocupa cu indoctrinarea religioasa a studentilor prin (banala) formula de adresare "Hristos a înviat!" dupa vacanta de Paste. Decanul a considerat de cuviinta sa il mustre si sa il cheme sa raspunda reclamatiei respective.

Penibil! O fi legal sa il traga la raspundere astfel? 

Fragmente...

 

... din podcastul "Adevaruri care dor despre suflet si psihic" cu dr Cristian Andrei

Reciclari...

... pe care am de gand sa le incerc:

Suportul de pizza as vrea sa il transform in "scaunel" pentru buretii de bucatarie (merge si pt cel de sarma) . Pungi de hartie tari mai folosesc prin sifoniere, ca depozitare pt obiecte mici, dar imi place ideea de organizator ieftin de sertar (am sertare cu sosetute de copii, caciulite, chilotei si alte mărunțișuri in care imi doresc mai multa ordine fara investitii speciale). 

Vacanta...

pregatind o supa pentru melci

DOLCE FAR NIENTE

... in prelungiri, o necesitate, avand in vedere cat de "pline" au fost saptamana mare si cea luminata. 

Casatoria...

... crestina, gandita pentru o viata, intemeiata pe iubire sincera, pe impreuna-lucrarea virtutilor crestine, pe devotament absolut, ar fi un fenomen social extraordinar si ar fi un angajament aducator de permanenta bucurie si odihna sufleteasca, daca oamenii nu s-ar implica doar cu jumatati de masura pe acest drum al mantuirii. 

Spre deosebire, casatoriile lumesti sunt niste umbre ale acesteia,  in care mereu exista in fundal tensiunea nesigurantei fata de partener, in care de la bun inceput se accepta tacit, poate subconstient, o relativizare a legaturii dintre cei doi si, in care se considera fireasca o acrire a relatiei si o scufundare in plictiseala odata cu trecerea timpului. Partenerii experimenteaza o conexiune superficiala care rareori evolueaza de la indragosteala juvenila catre o iubire mai cuprinzatoare. Aceasta goana dupa senzatii si căutarea permanenta a validării din partea unor terțe persoane nu m-a atras niciodata, motiv pentru care, inainte sa cunosc Biserica, eram convinsa ca nu ma voi casatori niciodata.

Mi se pare totusi esential sa diferentiem intre paradigma si felul in care o vedem aplicata. Si pentru casnicia celor din biserica putem constata un revers al medaliei, pe care se observa de obicei chipul nedesavarsirii fiecaruia dintre soti. 

Faptul ca fiecare stie ca, in afara de abateri grave, celalalt ii va ramane alaturi orice ar fi poate crea o relaxare deloc constructiva pentru familie. Este o relaxare sinonima cu neglijenta, cu nesimtirea sau chiar cu batjocorirea persoanei odata "iubite". Pun ghilimele pentru ca dragostea adevarata niciodata nu cade.

O asteptare nerealista care erodeaza incet, dar sigur, institutia casatoriei, este aceea ca familia este un teatru al placerilor carnale. Din frustrarile create de o lupta (nepriceputa si slab motivata) a infranarii inainte de casatorie, cununia apare ca o "dezlegare la toate" a tinerilor deja ametiti de aroma desfranarii de care respira orice demers al societatii actuale. Asumarea responsabilitatii consecutiv sexualitatii este o adevarata piatra de incercare pentru o familiile care il vor pe Hristos in mijlocul lor. Si infranarea, si nasterea de prunci sunt dupa lege, dar amandoua au doza lor de durere in trup. Cine pretuieste bucuria duhului jongleaza corect cu ele si trece de primejdiile pacatelor de moarte.

Retete universale de reusita in cuplu nu exista. E important sa alegi pe cineva cu aceleasi principii, capabil de mila si dragoste dezinteresata, sa te alipesti de Dumnezeu prin rugaciune, sa iei parte la tainele bisericii si sa iti cultivi rabdarea, blandetea si diplomatia. 

Am judecat...

... multi parinti care, fie din lenevire, fie cautand sa fie placuti, fie din teama de a se confrunta cu tantrumuri, se lasa ghidati de "pornirile cele greu de purtatale placerilor" copiilor si le permit acestora excese sau chiar lucruri nocive. Bineinteles, am inceput sa alunec si eu pe aceeasi panta. De aceea consider de folos constientizarea faptului ca un parinte poate si trebuie sa fie simultan si ferm si calm atunci cand situatia o cere. 

In Joia...

... Mare de anul acesta a fost prima data cand am empatizat cumva cu suferinta Mantuitorului si am simtit ca ma doare in piept durerea Lui. Si am stiut ca mai mult decat trupul Il durea iubirea de oameni neimpartasita. 

In risipirea mea extrema pe care o repet cu neghiobie in fiecare an in saptamana mare a trecut vag prin inima mea un val de mila, apoi o dorinta de a fi eu omul care iubeste si nu se leapada de Cel ce s-a jertfit pentru mine.

Oricine sangereaza duhovniceste fiindca a fost tradat, in orice chip, se poate apropia cu nadejde de Hristos cel vandut prin sarutare si poate gasi odihna sufleteasca, alinare a suferintei si vindecarea celor mai adanci rani. 

Domnul poarta pe cruce durerea fiecaruia dintre noi in parte. Ca sa ne tamaduim trebuie doar sa stim sa o punem inaintea Lui cu smerenie si echilibrata prihanire de sine (fiindca niciun om in afara de Preacurata nu este cu totul fara de vina) si sa vrem sa fim launtric ucenicii Lui. 

A fost...

... si Ghe bagat in seama de ziua lui cu un tort A3. Cred ca nu va uita niciodata ziua aceasta, fiindca noi nu prea obisnuim de onomastici sa ii "rasfatam" asa tare. 

La ferma...

 

Cateva...

...fotografii (denie+prima zi de Paste)

Noi...

... cei trupesti, Il putem cinsti pe Creator fie si numai cu trupurile noastre obosite de lucrarea celor ale firii. Smerit fiind, cred ca El va primi jertfa noastra saracacioasa. Dupa cum un pahar cu apa dat in numele Domnului nu este irosit, ci numarat in imparatia cerurilor, asa si osteneala aducerii pruncilor in biserica nu va fi niciodata zadarnica. 

3 ani...

... de dragoste si conectare intensa: Anastasia. 

Am sarbatorit fara clasicul tort, dar cu multa bucurie si duiosie. Au fost si cadouri concrete (care consistente, care simbolice, dar toate daruite cu inima si apreciate de ea cu entuziasmul momentului), dar si timp petrecut impreuna cu fiecare dintre cei in viata carora este importanta. 

A vrut sa manance paste, paste a mancat, cu verisoara "plefelata" . Si-a dorit sa gateasca (asistata) briose, s-a facut. Bunica a pregatit o tratatie si pentru postitori ☺️. Ne-a amuzat tare o coincidenta: intr-un ou Kinder pe care l-a primit a gasit o veverita zburatoare, iar noi fix asa o supra-numim de ceva vreme, fiindca ii place enorm sa fie purtata in zbor prin casa (desi s-a cam lungit si cred ca etapa asta se va incheia in curand). 

I-am cantat "La multi ani" in mai multe randuri si in diverse ipostaze (inclusiv cand se spala pe maini) si in mai multe variante: de cand a vizionat "Veronica" , nu concepe sa fie aniversare fara melodia sarbatoritei din film si a fost nevoie si de o melodie mai ritmata pe care sa poata topai cu foc ("De ziua ta" fragmente)

Mai adaug cateva poze si rog pe cine a avut rabdare sa citeasca pana aici sa trimita un gand bun spre noi:

Un interviu...

... viu☺️ pro viata

Va doresc...

... sa folositi acest post ca mijloc de dibandire a sanatatii trupesti si sufletesti, de agonisire a harului si a bucuriei launtrice, de intarire a iubirii intre oameni si de aducere a pacii in casele voastre si in lumea intreaga. 

Mancarea simpla si putina linisteste puterile sufletesti si face mai stravezie ceata care domneste de obicei peste mintea noastra, a celor care nu practicam de regula nevointe. 

Si copiilor ar trebui sa li se aduca in prim plan dimensiunea mistica a postului, dincolo de fasole si cartofi, precum si insemnatatea combinarii lui cu alte lucrari curatitoare ale fiintei. 

Va imbratisez virtual si va las sa cugetati la un mesaj pe care l-am primit si eu de la o sora iubita in Hristos:

Ce soir...

... o jertfa saraca, gata de plecare cu tt la biserica pt liturghia din aceasta noapte:

Acest cosulet si felul in care am reusit sa pun toate in el (am cotrobait prin ce am avut la indemana, in graba, fara un gand temeinic la cei adormiti, intrerupandu-ma adesea in mod prozaic) ma duce cu gandul la  asezarea mea duhovniceasca precara. 

Iarta-ma, Elena! Tu stii ca te iubesc! 

Doua...

... dovezi clare ca esti pe o pista falsa: 

*sa te agiti pentru evenimente al caror curs nu il poti influenta  

*sa te amorsezi prematur pe baza unor predictii indoielnice.

De aceea zic: nu stiu ce-i pe la voi, dar in lumea mea nu e razboi. E liniste si soare si am plecat cu mic cu mare la cumparat de martisoare. 

Nu ma misca cu nimic traditia si simbolistica martisorului ca vector al iubirii si pretuirii unei femei.  Totusi, nu vreau sa se intristeze careva ca nu a primit martisorul cuvenit, asa ca imi fac datoria de mama de scolari. In plus, imi plac lucrurile mici si frumoase, asa ca nu ma deranjeaza sa port in piept o brosa draguta ca marker vestimentar al mult-asteptatei primaveri.

Multumesc lui Dumnezeu ca acum am cu ce sa iau martisoare la doamnele profesoare, caci au fost ani in care contributiile de 1 si 8 martie erau foarte greu de acoperit de veniturile noastre. Chiar si pentru copii erau momente dificile, fiindca veneau tot felul de oferte de cadouri surpriza (cani, magneti, ceasuri) pe care sa le faca mamei impreuna cu doamna, dar mai toate costau cam mult pentru noi. 

Cum procedam ca sa trecem peste aceste mici incercari? Pai alegeam cele mai ieftine variante cu putinta si de indata ce copilul respectiv arata putina maturitate in gandire ii explicam ca nu pretuiesc decat comportamentul lui frumos, ca iubirea nu rezida in obiecte si ca unii oameni folosesc aceste traditii ca sa mai castige si ei un ban, ceea ce nu este neaparat un lucru rau, doar ca noi nu putem sa ii ajutam pe moment. 

Incepe...

... postul. Nu stiu cand si cum, dar observ in jurul meu ca incet incet cei mai credibili apologeti ai posturilor, si mai ales ai posturilor mai aspre, au devenit vegetarienii. Preotii nu prea au priza la public cand cer oamenilor sa posteasca (fiindca in acceptiunea generala a maselor ei inca sunt doar sarlatani care pun altora reguli si restrictii pe care ei insisi nu le tin). 

Am si citit o postare care incepea frumos, cu o descriere a randuielii postului mare, apoi continua penibil cu o oferta de mentorare in post in care se preciza ca persoana in cauza a studiat si tinut legatura cu experti in post, dand exemplu nume de naturopati total straini de Biserica.

Undeva, pe parcursul istoriei s-a pierdut veriga de legatura cu marii asceti ai Bisericii si nu mai avem niciun postitor contemporan care sa ne indrume? 

Au si veganii meritul lor de a fi experimentat, studiat si consemnat tot felul de reactii somatice la diverse diete stricte si de a fi detaliat aspectul vindecator trupesc al postului  cu alimente cat mai neprocesate.

Postul duhovnicesc insa este altceva decat un regim disperat pe care il tine cineva de groaza mortii. El nu este o calatorie in cautarea sanatatii si vitalitatii trupesti. Se mai foloseste inca expresia de a "omori trupul", adica a ajunge la o slabire a lui astfel incat patimile sa nu mai fie lucratoare. Postul nevoitorilor presupune uneori o lipsa de grija (nepasare) fata de hrana trupului (centrand preocuparea pe paza inimii) , deloc asemanatoare cu bibileala cu suculete si smoothie-uri vegane. Prin unele carti chiar se mentioneaza ca unii calugari se imbolnaveau in urma nevointelor peste masura, ceea ce ne indica precis ca procesul de curatire prin postul duhovnicesc nu este sinonim cu acea curatire limfatica din terapiile naturiste.

Nu spun sa mancam numai eugenii de post ca sa nu mai purtam grija mancarii si sa ne despatimim, dar nici ocuparea mintii cu programul si aportul alimentar nu este de dorit pentru un post cu folos.

Cateva criterii cheie pentru un echilibru in aceasta privinta ar fi:

-macar 50% cruditati

-cat mai neprocesat industrial, cat mai simplu preparat 

-mananca ceea ce simti ca nu iti da somnolenta sau orice alt disconfort in timpul digestiei

-mananca mai multe categorii de alimente, dar nu exagera cu ideea de varietate (exista oameni care tin diete monofruct)

-nu te speria de eventuale fenomene neplacute care semnifica detoxifierea

-chiar daca nu ai aportul ideal, intr-o luna si jumatate de alimentație "mai altfel" nu iti poti crea carente deosebit de grave

-se spune ca in ultima instanta mancarea este "informatie" 

-mananca recunoscator pt ceea ce a creat Dumnezeu spre hrana ta

-cauta pacea si cheama-L pe Duhul Sfant in inima ta 

Deocamdata...

... gata cu febra si durerile.

Cum ma simteam eu asa, ca un caine batut, m-am gandit sa abordez un subiect care pe mine ma dezgusta: transformarea interactiunii cu duhovnicul (sau orice alt preot disponibil) intr-o consultatie medicala. Mai ales femeile, in cautare neconstientizata de atentie, au acest prost obicei de a se vaicari cu lux de amanunte, uneori dintre cele mai penibile. Sunt persoane care, din ignoranta si neobrazare, consuma astfel timpul pretios al duhovnicilor. 

Am avut in viata foarte multe momente în care am experimentat intens senzatii dintre cele mai neplăcute, insotite de stari psihice pe masura. Am considerat insa de bun simt sa nu sun niciodata vreun preot ca sa ii povestesc in ce fel ametesc, pe unde ma junghie, care picior imi ingheata si care ma furnica. Daca a fost o situatie extrema, am trimis mesaj pt rugaciune specificand ca sunt bolnava, in ideea de a fi pomenita la maslu. Atat. 

Cu preotul, in calitate de preot, se discuta chestiuni duhovnicesti si cred ca el este primul care trebuie sa educe credinciosii cum sa se raporteze la el. Daca el permite si se complace in postura de vraci, care stie cand sa te dai cu alifie, cand sa iei pastile si cand sa te ințepi, acest lucru spune ceva despre spiritualitatea lui.

Desigur, un preot poate purta in particular discuții cu caracter medical cu oricine, dar nimeni nu trebuie sa adauge acestor vorbe o valoare de adevar stiintific mai mare doar pentru ca sunt spuse de un preot, absolvent de teologie.

Nadajduind ca nu am fost inteleasa gresit si ca maretia preotiei va fi respectata cu sfiala de tot mai multi dintre laici, va las in compania amuzanta a doi actori a caror punere in scena imi pare ca aduce putin cu lucrurile de care tocmai am vorbit 😉

Nu stiu...

... care e cauza exacta, dar am reusit iar sa ma imbolnavesc. Ma simt usor slabita, am tahicardie, subfebrilitati in fiecare dupa-amiaza, o vaga inflamatie a amigdalelor, o usoara tuse seaca. Cel mai tare ma chinuie o otita externa (cu dureri de toate felurile, iradiate in toate direcțiile) careia de vreo 3 zile nu reusesc sa ii fac fata cu rivanol, apa oxigenata, picaturi Otis si niste creme naturiste bune in infectii ale pielii. 

Pe de o parte e neplacut si neproductiv sa fii bolnav. Pe de alta parte doar asa imi gasesc mai mult timp pentru dulcea vorbire cu sufletele indumnezeite si cu Facatorul meu. Ma bucur ca am ajutoare si cei mici nu sufera foarte mult din cauza inactivitatii mele. Slava Tie, Doamne, Celui ce ai facut toate! 

Tot...

... ma gandesc la alaptare, cum ca extrem de puține mame nu au lapte cu adevarat si am ajuns la concluzia ca cel mai elocvent exemplu sunt femeile care "nu au avut lapte" la primii copii, dupa care au reusit sa ii alapteze pe urmatorii. Este totusi vorba de aceeasi persoana, deci constelatia biochimica interioara este in mare aceeasi. Ce difera, totusi? Ce se intampla de fapt? 

Voi mentiona cateva elemente importante, dupa care va invit sa ma completati in sectiunea comentarii, impartasind experienta voastra, indiferent cand va randui Dumnezeu sa cititi aceste randuri.

*insistenta/perseverenta in a pune copilul regulat la san, indiferent daca ti se pare ca nu mai are nimic de supt. Conteaza mult sa ai si pe cineva care sa te incurajeze. 

*rabdare si nadejde (completare la primul punct 😉) fiindca la unele mame lactatia se instaleaza mai greu. Se poate merge o perioada pe alimentatie mixta, daca e cazul. 

*atentie: poti primi sfaturi anti-alaptare sau poti fi chiar descurajata sa mai hranesti copilul cu lapte de mama chiar de catre personalul medical (in maternitate / medicul de famile) 

*pozitionare corecta la san, ca sa previi ragadele (daca totuși apar, nu e motiv de intarcare definitiva, exista solutii) 

*o hidratare buna, eventual cu ceaiuri care stimuleaza lactatia. Nu as zice 4l/ zi cum am mai auzit, fiindca mi se pare o supraincarcare volemica, dar macar 2l. Fiecare simte cand sunt prea multe lichide.

*odihna, atat cat isi poate permite o mama cu nou-nascut si poate si cu alti copii

*eliminarea tensiunilor nervoase si a stresului. In lupta interioara cu gandurile poti recurge la absolut orice simti ca ajuta: rugaciune, citire, auditii muzicale, convorbiri cu prietenele, filme, plimbari, masaj etc

*un truc de care am aflat intr-o conversatie recenta si care se pare ca functioneaza: o perioada, pama la reglarea lactatiei, mananca alimente gustoase, care iti plac mult. 

Expresie...

... artistica a starii Anastasiei in convalescenta: agatata de mine, sugand mai des ca la 2luni, ba trista, ba nervoasa, dar, slava Domnului, afebrila in cele din urma. 

Eu...

... am venit catre biserica pe la 16 ani si m-am indragostit de tot ce am aflat despre spiritualitatea ortodoxa. 

Am si avut privilegiul de a avea acces la informatie altfel decat strict prin babe superstitioase sau prin vreun "popa" plictisit si fara dictie. Am intalnit oameni vii, ravnitori, am ascultat muzica bisericeasca bună, am auzit predici bine pregatite si conferinte duhovnicesti selecte, am avut posibilitatea sa cumpar carti valoroase, sa merg in excursii la manastiri si sa comunic cu tineri cu preocupari spirituale.

Toate acestea m-au hranit interior, m-au mangaiat, mi-au raspuns la intrebari si mi-au linistit framantarile interioare. Cu toate astea, pana tarziu in viata, desi am trecut prin numeroase spovedanii, nu am parcurs un proces elementar de autocunoastere si constientizare. Nu mi-am formulat limpede ce anume caut cu adevarat in biserica, ci am mers mai mult pe firul trairii si al emotiei spre ceea ce ma odihnea launtric.

Pe langa o intelegere a felului in care se dobandeste NEMURIREA sufletului omenesc si o cale de a transcende materia, intelegand rostul lucrurilor si accesand PUTERI neobisnuite, sufletul meu tanjea in primul rand dupa IUBIREA lui Dumnezeu cea atotcuprinzatoare si atotvindecatoare. 

Oamenii...

... care incearca sa isi traiasca intens religia lor cad in capacana de a nu se raporta corect la cei de alta religie si la atei, consderandu-i fara discernamant fie rai, fie vicleni, fie vrednici de dispret, fie pierduti cu desavarsire.

Pe mine m-au atins la inima sfintii care au daruit tamaduiri si au facut minuni si cu paganii. M-a induiosat parintele Serafim Rose cand explica unui potrivnic al bisericii, revoltat ca se construia o manastire in Platina, ca acela este un loc in care se va slavi Dumnezeu, AI CARUI COPII SUNTEM TOTI. M-a limpezit un parinte care, povestindu-si pacatele tineretii, printre care si faptul de a cocheta cu filosofia orientala, a exprimat atat un profund adevar: CAUTAM SI EU PE CEL VIU INTRE CEI MORTI.

Tu cum ii simti in inima pe cei care nu au acelasi crez cu tine? 

Un artificiu...

... important in viata este sa stii sa faci diferenta dintre a sacrifica si a dedica si, mai ales, daca Dumnezeu te aduce intr-o anumita situatie, cum sa faci trecerea spre trairea celui din urma verb ca sa ti se deschida o alta perspectiva, prin care sa simti implinire si bucurie.

In prezent eu nu simt ca ma sacrific pentru familia mea, ci am bucuria de a ma dedica acestei slujiri, fara sa simt vreun regret ca nu sunt cu alti oameni, in alt loc decat in casa mea. Simt si inteleg ca aceasta este lucrarea mea si nu imi pun problema ca m-am irosit in vreun fel, alegand acest fel de vietuire. 

Cred ca e de la sine inteles ca nu m-am nascut cu mentalitatea asta. Nici cu mentalitatea carierista nu cred ca se naste careva. Toate se educa in functie de sistemul de valori al fiecaruia, asa ca am ales sa "imbrac" gamdirea care imi aduce pace si bucurie in contextul credintei mele si nu cred ca am gresit. 

Un nou...

... proiect, in care vreau sa termin resturile de fire. 

Sfantul....

... Haralambie, intaritorul Elenitei in desprinderea de trup. 

Un sector...

... al casei care necesita curatenie si organizare este reprezentat de "hartiile" importante ale familiei, dintre care unele au caracter permanent, iar de altele tre sa ne debarasam periodic. 

Cand platim impozitele la primarie simt intotdeauna ca a venit momentul pt refresh si in sertarele cu acte 😉 in care, fie vorba intre noi, in timp, se mai aduna o multime de nimicuri care nu au ce cauta acolo (beculete, pastilute, casti mici cu fir, monede, iconite, mirulete, etc) 

Folosesc mape si dosare cu sina in care pun folii de plastic cu documente. In mare sunt impartite cam asa

*acte copii: certificate de nastere si buletine, fiecare in folie cu cate 10-15 copii, sa fie acolo la nevoie

*actele parintilor (buletine, diplome, adeverinte de la serviciu, deciziile pt concedii, plicuri cu pensia privata etc) 

 *acte apartament, contractul de achizitionare si cele de utilitati, contract de vanzare a fostului apartament si acte ale casei bunicilor

*acte auto (administrate exclusiv devdl sot) 

*facturi, impozite (pe categorii, pastrate cate un an) 

*garantii ale produselor electrocasnice (scrise mare cu carioca sa stiu cand expira) 

*acte centrala de gaze, aragaz (le-am pus separat de alte garantii, fiindc sunt ff multe hârtoage aferente) 

* telefonie mobila (toate cele x abonamente si n telefoane au in spate hartii si hartiute)

*documente medicale (din fericire nu suntem cu boli cronice) unde depozitez temporar iesiri din spital, radiografii, diagnostice mai importante etc.

Si cum le puneam eu asa la loc, pe categorii, am constatat ca ne lipseste documentatia pe ceva ff important: mormantul Elenei! Nu stiu ce am facut cu ele in cosmarul de atunci (posibil inclusiv sa le fi aruncat careva din greseala) dar situația trebuie cat mai curand rezolvata. 

Grija de multe

 Ma doare chiuveta cu vase murdare

Ma doare si ciorba ce fierbe pe foc

(Ce vrea condimente, verdeata si sare) 

Si toate cate asteapta sa fie puse la loc

Ma dor si rufele ticsite prin cosuri

Ce stau sa fie de mine sortate

Spalate-n masina, apoi ude, snopuri

Intinse cu grija, uscate, calcate

Ma striga podeaua, sa fie-aspirata

Ferestrele cer sa fie sterse de praf

Gunoiul trebuie dus, hartia reciclata

O zi daca stau, toata casa-i un jaf. 

Ma arde mereu un dor de tainica ruga

Scripturile stau nedeschise pe raft

Iubirea-mi prin joc la prunci vrea sa ajunga

Viata imi cere concret a ce am doar in "draft"... 

La cumparaturi...

... cam asa arata bonurile noastre (si implicit sumele inscrise🤦‍♀️)

Am gasit...

... o comparatie foarte sugestiva despre ce inseamna cu adevarat persoana toxica: 

Precum este o sticla care contine otrava, dar care are eticheta de remediu, din care daca tot bei ca sa te simti mai bine, te otravesti, la fel te distruge si o persoana care ocupa in viata ta un post cheie, de unde astepti in mod firesc iubire, dar ea revarsa asupra ta comportamente si cuvinte nocive.

Mea culpa: mai ales mama trebuie sa aiba grija ce emana in prezenta copiilor si cu trezvie sa aleaga sa exprime doar ceea ce este compatibil cu dragostea de mama. 

Despre...

... flirtul narcisistilor, cateva elemente pentru o intelegere mai buna:

*N flirteaza de fata cu partenerul (desi i se face observatie) fiindca nu are empatie si deci nu il intereseaza cum il face pe acesta sa se simta

*N flirteaza adesea fara a urmari alta finalitate decat propria validare, pentru a isi suplimenta resursele pozitive (sunt eligibil, sunt apreciat, sunt placut)

*prin flirt N obtine si resurse negative, inducand partenerului o stare neplacuta

*N nu isi asuma propriile fapte, iar daca o face, proiecteaza vina asupra celuilalt (tu nu mai arati bine, tu nu te porti cum trebuie, deci eu ma reorientez) 

*N foloseste flirtul pentru a crea sentimentul de nesiguranta, fiindca ii place sa vada reactia celuilalt atunci cand nu este sigur de relatie

*bineinteles, daca incerci sa atragi atentia asupra atitudinii neserioase, vei avea parte fie de o criza de manie narcisista sau iti va pune binecunoscuta placa cu "ti se pare" sau "exagerezi"

*flirtul N nu este intotdeauna unul cu tenta amoroasa evidenta (o exagerare a orientarii atentiei catre cineva, o logoree spontana, o schimbare brusca de atitudine) si o incercare ostentiva de a atrage admiratia cuiva) de aceea distorsionarea realitatii fata de partener este foarte usor de realizat

*o particularitate contemporana este flirtul virtual, si aici nu ma refer doar la paginile dedicate intalnirilor cu scop amoros

O tema...

... de-a dreptul fascinanta pentru Ghe: pomii fructiferi.

Regret...

... ca nu am avut de-a lungul vietii un jurnal. Mi-ar fi placut sa-l recitesc si sa inteleg rostul si finalitatea duhovniceasca a experientelor de atunci prin prisma intelegerii de acum. 

Tot ceea ce sunt acum este rezultatul mai multor decizii si influente, dintre care unele chiar toxice, dar care au fost transformate in binecuvantari si bucurie prin bunatatea lui Dumnezeu. Ii mulțumesc si Il slavesc pentru toate! 

Fustita...

... asta ii va veni mai bine peste un an, doi, cand va fi mai inalta si mai plinuta. Pana atunci o va purta asa cum ii vine, stil clopotel rigid, fiindca are valoare sentimentala 💙

Si o perla de-a Anastasiei de azi: tot facea boacane, minutul si prostiuta, asa ca cineva i-a zis "mai, tu esti o bomba cu ceas", la care ea a raspuns filosofic "nu, eu doar sunt libera" 😄

Primul...

... petec de zapada (chiar daca veche si inghetata) si primii ghiocei cu care au interactionat iarna asta a fost exploatat la maxim: si ca material de bulgareala, si ca ghetus, si pt modelaj😉🤫

Suntem...

... iar online. Grigo si-a parasit biroul in favoarea blatului de bucatarie, pentru ca acolo, pe balcon, are liniste, comparativ cu camera lui "bantuita" 🙂

Laptopul din imagine nu serveste la conectarea la clasa, ci are deschisa o fila din "Tarzan" (nu stiu care dintre carti exact). Mai jos se afla o ciorna cu o compunere la engleza. Doar manualul deschis este al orei in curs. Ce ti-e si cu atentia asta distributiva 🤔

Azi...

... am spart gheata la capotolul igienizat masina personala: am renuntat sa astept sa atinga standardele masculine de murdarie si am fost doar eu cu piticii sa o spal. Am profitat din plin de soare, de spectacolul inedit pe care il reprezinta spalatul in sine si de leaganul pt clienti ca sa imbinam utilul cu placutul😉

Ma simt recunoscatoare ca suntem sanatosi! 

Update...

... la bucatarioara noastra: niste biblioteci billy, o oglinda inalta, doua icoane vechi cu rama schimbata si tablouase nou-noute, făcute de mine pe Canva, ca sa ma inspire la masa 😄