Casatoria...

... crestina, gandita pentru o viata, intemeiata pe iubire sincera, pe impreuna-lucrarea virtutilor crestine, pe devotament absolut, ar fi un fenomen social extraordinar si ar fi un angajament aducator de permanenta bucurie si odihna sufleteasca, daca oamenii nu s-ar implica doar cu jumatati de masura pe acest drum al mantuirii. 

Spre deosebire, casatoriile lumesti sunt niste umbre ale acesteia,  in care mereu exista in fundal tensiunea nesigurantei fata de partener, in care de la bun inceput se accepta tacit, poate subconstient, o relativizare a legaturii dintre cei doi si, in care se considera fireasca o acrire a relatiei si o scufundare in plictiseala odata cu trecerea timpului. Partenerii experimenteaza o conexiune superficiala care rareori evolueaza de la indragosteala juvenila catre o iubire mai cuprinzatoare. Aceasta goana dupa senzatii si căutarea permanenta a validării din partea unor terțe persoane nu m-a atras niciodata, motiv pentru care, inainte sa cunosc Biserica, eram convinsa ca nu ma voi casatori niciodata.

Mi se pare totusi esential sa diferentiem intre paradigma si felul in care o vedem aplicata. Si pentru casnicia celor din biserica putem constata un revers al medaliei, pe care se observa de obicei chipul nedesavarsirii fiecaruia dintre soti. 

Faptul ca fiecare stie ca, in afara de abateri grave, celalalt ii va ramane alaturi orice ar fi poate crea o relaxare deloc constructiva pentru familie. Este o relaxare sinonima cu neglijenta, cu nesimtirea sau chiar cu batjocorirea persoanei odata "iubite". Pun ghilimele pentru ca dragostea adevarata niciodata nu cade.

O asteptare nerealista care erodeaza incet, dar sigur, institutia casatoriei, este aceea ca familia este un teatru al placerilor carnale. Din frustrarile create de o lupta (nepriceputa si slab motivata) a infranarii inainte de casatorie, cununia apare ca o "dezlegare la toate" a tinerilor deja ametiti de aroma desfranarii de care respira orice demers al societatii actuale. Asumarea responsabilitatii consecutiv sexualitatii este o adevarata piatra de incercare pentru o familiile care il vor pe Hristos in mijlocul lor. Si infranarea, si nasterea de prunci sunt dupa lege, dar amandoua au doza lor de durere in trup. Cine pretuieste bucuria duhului jongleaza corect cu ele si trece de primejdiile pacatelor de moarte.

Retete universale de reusita in cuplu nu exista. E important sa alegi pe cineva cu aceleasi principii, capabil de mila si dragoste dezinteresata, sa te alipesti de Dumnezeu prin rugaciune, sa iei parte la tainele bisericii si sa iti cultivi rabdarea, blandetea si diplomatia.