Acest...

... post al Pastelui a fost primul in care am reusit sa nu mananc paine deloc. Nici macar nu i-am dus dorul. Cred ca s-a reglat ceva in organismul meu si nu mai simt nevoia aceea irezistibila de paine.

Am facut si o incercare de cura cu papadie. Am consumat zilnic (vreo doua saptamani) atat tije ca atare, cat si salata din frunze. Ca amanunt amuzant, cu ocazia asta am constatat marea putere a exemplului alimentar al parintilor: Sica a inceput si ea sa rontaie codite de papadie (care sunt foarte amare si neplăcute la gust) cot la cot cu mine, fara sa o indemn eu.