Rugaciunea de binecuvantare a lor se constituie in acelasi timp si ca o mijlocire a cererilor de folos a celui ce face osteneala de a le pregati pentru fratii de credinta.
Chiar daca darul este modest, sunt sigura ca Dumnezeu primeste orice incercare a omului de a cultiva dupa putere mila si dragostea frateasca prin ofrande din rodul mainilor lui.
"... Şi dăruieşte, Bunule, celor ce au înfrumuseţat acestea şi celor ce săvârşesc pomenirea, toate cererile cele către mântuire şi desfătarea bunătăţilor Tale cele veşnice..."
Veți fi un exemplu pentru doamnele din parohie și veți vedea apoi cum se vor înmulți prinoasele, spre bucuria tuturor participanților la slujbă, mai ales a copiilor :-)
ReplyDeleteLa noi în parohie nu se obișnuia, dar nici nu am impus verbal obiceiul, însă a fost suficient să aduc de câteva ori gustărele pentru a stârni interesul și participarea tuturor.
Spre rusinea mea batranele din parohie sunt cu mult inaintea mea in ceea ce priveste acest obicei. In casa mea vreau sa produc o miscare in acest sens. Si, sincera sa fiu, as vrea sa induplec pe Dumnezeu in anumite privinte😊 asa ca m-am gandit sa profit de oportunitate.
ReplyDeleteSi eu cam la fel, "hoata" de ajutor ceresc 🤭
Deletesi eu mi-am propus sa duc prinoase duminica si coliva sambata, dar cu pandemia asta n-am avut ocazia.Dar nu am renuntat la idee.Eu prefer sa cumpar, sa fie ceva ambalat deja.
ReplyDeleteSi eu care credeam ca sunt singura care a ramas in urma, sotul, mai constiincios mereu zice sa fac coliva, sa ducem prinoase la biserica. Deobicei ne amintim abia dum dimineara in drum spre biserica si luam ceva. Dar mereu am simtit ca nu era complet darul, deorece nu era facut de mainile mele...
ReplyDelete