Sa povestim...

...cate ceva despre mitul frustrarii la femeile casnice, despre care cred ca este de multe ori o idee indusa de cei care generalizeaza in mod eronat o parere subiectiva pe care si-au facut-o despre ce simte o casnica, despre cum sta ea inchisa toata ziua oftand si visand sa evadeze candva din temnita propriei case si sa isi valorifice potentialul in perspectiva financiara urcand pe scara claselor sociale o treapta mai sus.

Desigur, exista in lume si tipul femeii care sta acasa fiindca este nevoita, constransa de lipsa posibilitatilor materiale sau pentru ca i se impune acest mod de viata. In acest caz este de la sine inteles ca tot ce face devine o corvoada si este implicit o sursa de suferinta pentru sarmana femeie. Cine opteaza insa pentru a ramane acasa langa copii, renuntand benevol la alte variante care par atractive financiar sau sunt in trendul social, are alte obiective si nu experimenteaza frustrarile comune pe care se spune ca le au casnicele.

Viziunea asupra unei vieti de succes este o chestiune subiectiva. Nu pe toti ne bucura aceleasi lucruri: visele tale pot fi cosmarul meu. Imaginea succesului se configureaza diferit in functie de personalitatea, varsta si aspiratiile fiecarui om. Intr-un fel arata succesul (ca perceptie interioara) pentru o vedeta si in cu totul alt fel pentru un monah. Veti intelege deci ca exista femei care simt ca ar trai o viata de succes acasa, inconjurate de cei dragi, slujindu-le din iubire si facand din caminul lor o oaza de odihna sufleteasca pentru ei. Exista femei bucuroase de posibilitatea de a se ocupa mai atent de formarea caracterului copiilor lor, de a le urmari mai indeaproape evolutia si de a ii ajuta punctat si particularizat in materie de dezvoltare personala.

Mai ales femeile din biserica au o usurinta in a se detasa de asteptarile societatii, fiindca spiritualitatea este eliberatoare de tot felul de sabloane. Relativa retragere din viata sociala zgomotoasa si o conditie economica mai modesta nu reprezinta o catastrofa pentru o femeie crestina. Dimpotriva, in linistea casei poate lua mai usor aminte la sine si isi poate cultiva mai usor virtutile.

Sentimentul autentic de implinire personala nu depinde de frecventarea unui job, nici de suma castigata lunar si nici de aprecierea altor oameni. El este o asezare interioara venita mai ales dintr-un echilibru psihic, din intelegerea profunda a vietii, din deschiderea ochilor mintii spre a vedea nenumaratele binecuvantari care ne inconjoara si din curatia constiintei in fata lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce realizeaza cineva nu rezista fara darul Lui, iar aceste daruri nu le primim fiindca meritam ceva, ci pentru simplul fapt ca El este bun cu noi Stiind ca stradania omului este in esenta desarta, nu ne putem hrani permanent satisfactia din ceea ce se intampla la serviciu. Fundamentul starii de implinire este unul duhovnicesc, altminteri viata pamanteasca este un sir lung de neimpliniri întrerupt de vanitati penibile pentru victorii trecatoare.

Dupa mine, ai mai multe sanse sa fii bucuroasa si multumita acasa, in spatiul guvernat de tine si printre oamenii pe care ii iubesti cel mai mult. Poate doar patima slavei desarte sa te chinuie cerandu-ti sa fii "atestata" de ideologia feminista a anturajului si apreciata ca femeie puternica de catre gura lumii. Ar mai fi si iubirea de arginti care se ascunde ca un sarpe in spatele unor nevoi inchipuite si unor standarde economice ridicate nejustificat din snobism.

In concluzie gandirea stereotipa conform careia toate casnicele sunt niste plictisite lipsite de inegalabilele satisfactii oferite de alternativa unei cariere este total gresita.