Dupa cum...

... s-a simtit pana acum in micro-cosmosul meu familial, aceasta pandemie a fost un adevarat prilej de linistire, de asezare si induhovnicire. Pentru moment am ce nu as fi visat vreodata: scoala la distanta si o mica biserica in casuta noastra (ma rog, apartamentelul nostru).

 
Mi-am facut timp sa ma uit mai atent in sufletul meu, dezradacinandu-ma din orice nadejde lumeasca si vad deschizandu-se in el izvoare pe care nu le-am gustat niciodata pana acum.

Daca stati in trezvie, fara sa va risipiți in stiri de ultima ora, fara sa numarati cazuri si morti noi, sunt sigura ca veti descoperi in voi samburele ascuns al bunatatii lui Dumnezeu pregatite anume pentru fiecare, dincolo de avalansa generala de evenimente.