Iata cateva posibile retineri peste care le ai in a vorbi sincer despre cat iti este de greu, peste care ar trebui sa treci ca sa poti obtine ajutorul atat de necesar:
*frica de a nu fi etichetata drept mama rea, neiubitoare, care abia asteapta sa scape de copil
*frica de a nu fi judecata pentru cum iti cresti copilul, ce decizii iei, ce faci cu timpul tau
*ingrijorarea ca nu vei fi inteleasa de partener sau familia extinsa
*incapacitatea de a distinge intre ce este normal si ce este patologic in schimbarile date de maternitate
*poate negi tu insati ceea ce traiesti sau gandesti fiindca ti se pare ca nu te caracterizeaza, ca e inadmisibil etc
*speri ca toate vor trece de la sine, odata cu cresterea copilului (lucrurile se pot insa inrautati)
*nu vrei sa impovarezi viata celor dragi tie destainuindu-ti apasarea interioara sau chinul fizic
*nici macar nu te poti aduna sa iti dai seama ce ai nevoie si ce nu
*esti in fiecare zi prea obosita sa te mai ocupi si de tine, nu iei suplimente, nu ai un minim somn
*nu crezi ca un medic, pastilele sau ceaiurile te-ar putea ajuta si oricum, iti e prea greu sa te mai duci si pe la cabinete medicale si sa te tii de tratamente
*poate ai ajuns in stadiul in care epuizarea fizica si sentimentele de deznadejde, frica si tristete te coplesesc si iti paralizeaza orice initiativa.
Depresia si golirea rezervelor suprarenalelor te poate ajunge din urma oricand pe parcursul alaptarii, nu numai in primele luni dupa nastere, asa ca fii vigilenta, protejeaza-te cat poti de alte stresuri si vorbeste ori de cate ori ai ocazia cu cei apropiati si cu oameni de incredere despre cum te mai simti. Nu cladi singura o stare de disociere intre gandurile, emotiile si senzatiile tale si ceea ce esti in exterior. Nu uita:
Nu știu de ce, dar m-am dus cu gândul la Mădălina Manole. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar cred ca a avut o depresie post partum. Oboseala combinata cu dereglări hormonale pot face ravagii.
ReplyDeleteMultumesc! Daca am sti dinainte de a fi mame aceste stari poate ne-arfi mai de usor sa le traversam...eu una nu am bunici pe langa mine si nici pe altcineva care sa ma ajute, doar sotul...si e greu uneori si parca nici nu ma recunosc in unele situatii
ReplyDeleteMultumesc de sfaturi, trebuie sa iau aminte la ele, ca in maxim o luna voi naste si deja sunt destul de solicitata de fratiorul mai mare, de 2 anisori.
ReplyDeleteNastere usoara! Sa duceti sarcina cu bine pana la termen! Numai bine!
DeleteInsa uneori, mai ales cand esti in depresie, este foarte greu sa ceri ajutor, da , este ideal sa ceri ajutor...insa este foarte greu, pentru ca tu afisezi "o fateta" de om normal...si atunci, cred ca este important, daca avem langa noi, "observatori" care le pasa de aproapele lor...si observa ca ceva este in neregula cu noi...poate gresesc!
ReplyDelete