*complexele de inferioritate fizica
*sedentarismul
*muzica usoara
*sexualitate
*retele de socializare
*habotnicia
*prietenia-iubire
*agresivitatea
*preluarea auto-ingrijirii
*problema banilor
*invatatul/temele
Pe langa fiecare dintre aceste subiecte am insistat cu discutii prin care sa le prezint si sa le imprim perspectiva mea. Unii au fost mai receptivi, altii mai refractari. Am lasat libertate cat "sa nu se rupa arcul", nivel diferit in functie de puterea de înțelegere a fiecaruia. Chiar daca nu sunt fix ceea ce as fi dorit, am nadejde ca Dumnezeu lucreaza in viata lor si ca ceea ce nu imi place acum este doar o etapa tranzitorie. De aceea incerc sa nu ma agit prea tare cand vad lucruri nepotrivite cu idealurile familiei. Ma gandesc atunci si la propria adolescenta, si la judecatile pe care le-am facut pe vremea cand nu aveam copii (sau erau toti mici) fata de copiii altor crestini si inteleg mai mult unde am contribuit indirect la stricarea vietii propriilor copii. In principiu cata vreme sunt in biserica, la slujbe si cu spovedania la indemana, tot ce inseamna greseli ale tineretii poate fi sters sau folosit pentru inteleptire.
Ca o concluzie personala, 90% din ceea ce este cadere a copiilor mei provine din afara familiei. Noi nu avem o viata duplicitara in sensul ca in casa ne comportam cam ca si in exteriorul ei. Influentele primite din frageda pruncie de la scoala au relativizat invataturile primite de acasa. Mai tarziu, spre liceu, retelele de socializare au bombardat efectiv cu impresii noi, secularizate, fiintele lor inca fragede. Nu s-a reusit o destabilizare totala a situatiei, dar avarii sunt destule. De aceea sfatul meu ar fi sa tineti copiii cat mai mult posibil departe de informatii nocive. Eu as spune mai mult decat "esti ceea ce traiesti", gandindu-ma la neuronii oglinda de care am mai scris:
asta vad si eu pe rețelele de socializare, cand vad: o lume nebună, nebună, nebună.....
ReplyDeleteIti multumesc mult de postare si astept si una cu soluții, idei, cum facem fata problemelor de mai sus. La cât de multă lume e interesată cred ca poti face o postare ptr fiecare asterix de mai sus. Stau si ma gandesc cu groaza ca ai mei au asa: ce vad in familie, ce vad la Biserica, scoala si netul. Ori acasa vad 2 adulți, la Biserica f puțini tineri ca si ei la scoala tineri care se poarta altfel iar pe net n tineri care se poarta altfel...au alte concepții etc. Clar ei trag spre tineri si ca sa fie acceptați de grup o sa vrea sa fie ca ei...este Ascor o soluție?
Singura solutie e sa va sfintiti viata, sa se simtă iubiți, care include ocrotire,acceptare,încurajare, îndrumare. O sa fie bine cat va au alături. Scriu din perspectiva de fost adolescent si copil "niciodată suficient de bun" si acum ,ca părinte, imi este foarte greu. Ascor nu e o solutie cat timp nu e îndeplinit ce v am scris mai sus, pt ca sunt fel si fel de oameni(tineri) Si acolo..fara discernământ si cat mai buna atmosferă acasa, nu va faceti iluzii ca o sa ii formeze altii.
DeleteEste o solutie intermediara. Nici la Ascor nu umbla tinerii cu patericele in mana, dar e un anturaj mai "spalat" decat in club.
ReplyDeleteda la asta mă gândeam ceva sa ii ferească de păcatele grosolane ptr mai mult e nevoie de chemarea Lui Hristos in primul rand, de lacrima si plecările de genunchi ale mamei in al doilea rand.
ReplyDeleteDe mult voiam să întreb, apropo de adolescenți: 1.practica sporturi? 2.canta la instrumente muzicale.3.cum se descurcă la școală la matematica, fizică? Întreb pt că constat că e foarte greu, majoritatea copiilor fac meditații.
ReplyDeleteMa simt disecata din pura curiozitate😀
ReplyDelete1 da, ca hobby
2 nu, doar vocal
3 unii foarte bine, altii foarte prost
Pana in cls 8 nu au facut meditatii.
Recomand cartea Fii de partea mea, scrisa de Mirela Retegan.Nu este o carte religioasa, dar este una frumoasa, scrisa din experienta. Pe mine m-a ajutat in intelegerea adolescentului.
ReplyDelete