Ma gandeam...

...zilele astea asa, la bani, ca nu e ok sa iti lipesti inima de ei, dar si cand nu ii ai, nu se stie cum poti duce situatia echilibrat. Cred ca bunastarea materiala a mireanului este rezultatul interactiunii intre darul lui Dumnezeu si priceperea omului.

Administrarea banilor in casa noastra as putea sa o aseman cu aceea a vasului vaduvei din Sarepta Sidonului. Asa o percep eu, din postura mea de femeie (poate sotul se agita mai mult), cateodata nici nu stiu cati sunt. Stiu sigur ca nu avem niciun depozit pana la varsta asta, ci traim doar din ce ruleaza Dumnezeu luna de luna.

Intotdeauna iau pentru ce imi trebuie, iar Dumnezeu are grija sa nu ne lipseasca nimic. De douazeci de ani ne tine in palma. In general am fost foarte stricta cu definirea "strictului necesar". De aceea am simtit nevoia in ultimul timp sa mai indulcesc putin cenzura investitiilor, sa tin cont si de plusul de relaxare si bucurie pe care il aduce o achizitie.

In ciuda stilului spartan in care fac cumparaturile, nu sunt genul ultraplanificat. Fac liste de cumparaturi, dar nu fac provizii pe termen lung. Stand in oras imi permit sa merg mai des la magazine si la piata, asa ca profit de asta si nu ma chinui prea tare. Niciodata nu imi fac meniu saptamanal, ci am grija din mers sa nu repet prea des felurile servite si sa asigur toate grupele de alimente.

Haine am primit, mai ales pentru cei mici. Am primit incat am dat si mai departe. Nu ne cad galoanele sa luam produse second hand, de la reduceri, dar nici nu imi surade sa ma zgarcesc si sa fim toti ultra ponositi ca sa ne simtim mai ortodocsi.

Cu milostenia ne permitem (la marea nesimtire, de unde nu este) fiindca si noi suntem primitori de multa si deasa pomana. Cum sa refuzi pe altul, de vreme ce si tu esti milog? Daniile pe care aveam sa le facem pentru Elena, si le-a platit singura prin altii.

Cu cat iti dai mai bine seama ca are Cine sa iti poarte de grija daca porti grija de suflet fara lenevire, cu atat se dezamorseaza problema banilor. Asta e concluzia mea.