...o categorie de duhovnici simpatici care fac fac presiuni perfide asupra ucenicelor si promoveaza relatiile intime "din datorie", pretinzand jertfa si supunere in ciuda starii de sanatate precare a femeilor. A fi partinitor partii aplecate spre pofta in detrimentul celei care poarta jugul bolilor mi se pare o forma subtila de misoginism in acest caz.
In primul rand se folosesc de textul scripturii "ca sa nu va ispiteasca vrajmasul". Dimpotriva, punand sarcini pe trupul unei femei si asa instabile fizic sau psihic este il ispitesti pe Dumnezeu. Eu cred ca Hristos nu ingaduie aceasta uneltire a vrajmasului decat in conditiile in care infranarea se face din mandrie. Apoi, fie vorba intre noi, crede vreun om sanatos la cap ca diavolul poate fi indepartat prin manevre erotice? Daca e lucrare draceasca, scaparea e cu post si rugaciune.
Mai arata acesti povatuitori inselati cu degetul spre femeie zicand "datori sunteti voi, cei tari, sa purtati slabiciunile celor neputinciosi". Pai tot bolnavul sa fie mai tare decat cel sanatos in care zburda patimile, sa il compatimeasca si sa se junghie pe sine pentru pofta celuilalt? Interesanta scara de valori...
Daca e vorba doar de trup care isi cere drepturile, acesta poate fi supus (merge cu post, rugaciune si osteneala). Biserica ne cheama la dragoste si mila fata de aproapele, atitudine incompatibila cu aceea de a folosi un om impotriva vointei lui (obligandu-l sa isi riste potential viata) pentru a ne satisface placerile. Cu atat mai pervers mi se pare sa folosim autoritatea duhovnicului pentru a obtine asta.
Mai trebuie reflectat si asupra implicatiilor acestui tip ciudat de "sfat duhovnicesc" in viata eventualilor prunci rezultati din astfel de relatii bolnave. Multi sfarsesc in avort spontan, fiindca un organism epuizat asta este in stare sa faca. Care se nasc, nedoriti saracii, vor manifesta emotional si comportamental patologia familiei disfunctionale din care provin.
Am scris aceste randuri determinata de o relatare primita recent de la o cititoare. Cred sincer ca Adevarul poate fi gasit daca se merge cu discernamant pe calea ingusta a iubirii.
Mulțumim ptr acest post!Si eu am simtit aceasta inclinare spre a favoriza barbatul si de a se dă sfaturi ptr întărirea femeii în a purta sarcinile.....si ma gandeam:dar sfaturi de întărire a bărbatului în înfranare de ce nu se dau????O femeie poate nu are neaparat o problema fizică majoră,dar poate psihic are nevoie de un loc de răgaz când sunt deja 3-4 copilasi toți mici.Faptul ca sotul se plânge de neputință de a se infrana ,si are sprijinul duhovnicului in acest sens punandu-se presiune asupra femeii care nu mai poate duce o sarcina mi se pare o forma de abuz emotional.Ea are tot dreptul sa se opună,nu are ni mi c de-a face cu ascultarea,în care omul isi predă de buna voie libertatea ptr Dumnezeu.Doamne ajuta!
ReplyDeleteMare e gradina Domnului...fiecare pana la urma are mintea lui cu care gandeste, spre binele lui, si daca sfatul duhovnicului nu mai corespunde cu nevoile fiecaruia, te rogi sa-ti descopere Domnul un altul, mai intelept in sfaturi, sau il cauti, tot cu ajutor de Sus...
ReplyDeleteTrebuie sa ai vederi largi si in a da sfaturi, inclusiv in relatiile intime dintre partenei, soti, sa le spun asa. Fiecare isi cladeste coltisorul lui de iubire, romantism, acasa, si intimitatea cuplului si caminului Sau. Nu poti intra chiar in cele mai ascunse detalii nici chiar cu duhovnicul, sa nu-l smintesti nici pe acesta, nici pe tine insuti.
Sper ca am inteles si eu bine la ce va referiti aici, daca nu, sa ma iertati! Numai bine!
Cunosc aceasta formă de abuz, nu personal... dar știu acest gen de duhovnici. Pe de altă parte, părintele meu a zis că nu e treaba Bisericii patul celor binecuvântați de Dumnezeu în taina cununiei. Că se pot realiza multe aberații în acest segment, e adevărat, dar să-l întrebi pe duhovnic ce și cât și cum și când mi se pare o mare indiscreție...
ReplyDeleteVa rog sa ma iertati, cred ca in analize de genul acesta s-ar putea pierde niste aspecte de mare finete, care nu se observa usor. E o problema foarte, foarte delicata si spinoasa.
ReplyDeleteCred ca tot un duhovnic poate face o analiza corecta, foarte diferita pentru fiecare cuplu aflat intr-un astfel de impas. Nu cred ca exista sfaturi generale, ci particulare (exista pricini diferite, oamenii sunt foarte diferiti, depinde cat de mult se iubesc, cum isi inteleg rolul in familie etc). Duhovnicul are experienta, aude multe la spovedanie, dar, mai ales, are harul Preotiei. Nu stiu daca e bine sa ne gandim la un misoginism subtil. Nu spun ca nu poate exista, ci doar sa nu sadim acest gand neaparat. Pentru ca adesea problemele acestea sunt complexe si nu stim tot adevarul pana la capat.
Cu privire la copiii nedoriti care s-ar naste, nu cred ca in mod automat vor manifesta emotional si comportamental patologia familiei disfunctionale din care provin.
Doar daca ei raman nedoriti si dupa ce s-au nascut si-au inceput sa creasca, doar daca atmosfera din famile este una toxica, lipsita de dragoste.
Pot doar sa spun ca si duhovnici f imbunatatiti/asceti spun ca decizia de abstineta in familie apartine barbatului. Chiar nu am inteles de ce si nici nu am cerut explicatii. Pe de alta parte, m-am gandit atunci, ca asa cum nu cred ca vreun barbat va intelege vreodata cu adevarat cat de grea e nasterea pentru o femeie nici noi femeile nu intelegem ce se petrece in mintea si trupul lor in cazul abstinentei. Am vazut doar in jur si discutii ca rezista mai greu si deja si intre crestini sa tii abstinenta in sarcina este wow desi mie mi se pare firesc. Repet, cred ca iti aduci aminte sau nu ca eu am adus in discutii acest aspect acum ceva timp si repet chiar daca nu are legatura cu noi o sa intreb parintele duhovnic daca teologic/dogmatic vorbind, aceasta ipoteza cum ca barbatul decide abstinenta sau nu, este sustinuta. Pentru ca nu am putut sa ma transpun in trup de barbat eu am luat de buna ce a spus duhovnicul. Ce ai scris tu mai sus as fi scris eu si poate si mai vehement de atat :) pe de alta parte repet, nu pot judeca obiectiv ca nu sunt in situatia asta acum. Am incredintarea in suflet ca femeile ce urmeaza voia Domnului si asculta de duhovnic legat de acest aspect se vor mantui. Nu e un aspect oarecare, e unul important care acopera cred o gramada de alte pacate.
ReplyDeleteEu am discutat acest aspect cu doi parinti duhovnici asceti, foarte diferiti, unul calugar f bland dar aspru in reguli celalalt preot de mir cu 4 copii mari dar ascet ca si un calugar. Amandoi au zis acelasi lucru. Abstinenta in familie poate fi ceruta de la duhovnic doar de catre barbat, adica doar el poate cere binecuvantare pentru asa ceva. Si, nu sunt deloc genul ei care sa tina partea barbatului, dimpotriva au insistat mereu pe rolul lui si jertfa pe care trebuie sa o faca in familie.
Acum mi-a venit in cap cap urmatoarea idee: probabil ei stiu ca si barbatul ar trebui sa se jertfeasca dar din practica au vazut ca mai mult are de suferit familia cand e impusa abstinenta pentru barbat decat atunci cand e impusa nasterea de copii femii. Chiar daca o femeie moare, ea se mantuieste pe cand ei isi distrug familiile, inseala, distrug copii, suflete etc. Nu stiu zic si eu. Nu indreptatesc!!! Deloc chiar, doar incerc sa imi explic.
Firea bărbatului este mult mai pătimașa decât a femeii, e clar acest lucru pt toate femeile căsătorite!
ReplyDeleteNu toate cele căsătorite au parte de înțelegere din partea soțului!
Oare câte dintre noi, de dragul soțului, nu am păcătuit și în ajun de vreo sărbătoare? Eu zic asa: decât cearta, mai bine cedează femeia, fac referire la cea care nu are multiple afecțiuni de sănătate!
Cât despre soțiile betege, ce pot sa zic, sa le dea Domnul putere multă!
Deci, sub nici o forma nu sunt de acord cu acest abuz din partea soțului înflăcărat!
Alt aspect, eu nu discut cu duhovnicul teme de intimitate sexuala sau altceva!
Nu are sens sa obosim săracii duhovnici cu multe probleme sau subiecte de acest gen.
Ce trebuie sa facă o femeie nefericita din pricina de mai sus, sa îndure cu credința și cu rugăciune, dacă după repetate rânduri soțul nu a înțeles cum sta treaba!
Doresc tuturor femeilor abuzate răbdare, har și mila de la Domnul!
Acum, eu sincer cred ca problema de fond e alta. Ne casatorim, general vorbind fara sa cunoastem ce inseamna casatoria crestina. Habar nu avem si nici parintii nu ne invata pentru ca in cele mai multe cazuri nici ei nu stiu ce presupune. Ca sa poti alege din cele 3 cai mantuitoare trebuie sa stii ce presupune fiecare si odata ce intri pe una din ele sa te silesti sa o urmezi. In speta atat cat cunosc eu casatoria presupune nasterea a toti copii pe care ii da Dumnezeu si abia apoi infranarea cu consimtamantul sotului. Daca de la inceput iubesti foarte tare infranarea cred ca mai bine mergi la manastire pentru ca e greu in ziua de azi cu desfranarea din lume sa dai peste un barbat iubitor de infranare. Ca daca voia infranare nu se insura. Sa stai in infranare ca sot si sotie, in lume cu toate ale ei este o mare nevointa si virtute de care putini din crestinii din ziua de azi sunt in stare fara sa se sminteasca rau sau sa o ia pe cai si mai gresite. Unele lucruri ar trebui discutate de la inceput. Asa ne aruncam in casatorie vazand doar ce frumos e acel inceput, ascultand de trup de f multe ori si dupa aia ne plangem ca nu e de noi. Pe de alta parte stau si ma gandesc ca nici eu ca mama nu sunt pregatita sa vorbesc copiilor despre ce presupune casatoria crestina chiar mi-e frica sa nu ma apuc la un moment dat sa le prezint prea frumos calea asta de frica. Chiar si atunci cand e infranare a sotului ganditi-va ca sunt cazuri in care o femeie poate ramane insarcinata si de la o singura intalnire cu sotul pe an ( cunosc cazuri). Parintele duhovnic imi spunea ca nici ei ca si preoti nu sunt pregatiti sa prezinte casatoria tinerilor cu tot ce presupune ea, crestineste vorbind. Uneori nu au nici cunostinte, nu experminteaza...dar ca sa il citez e o "mare durere" ce se traieste azi in casatoria chiar si crestina.
ReplyDeleteAcesti duhovnici merg pe ideea ca ierarhia ascultarii este: Barbatul de Dumnezeu, femeia de barbat si Dumnezeu, copiii de mama, tata si Dumnezeu. Si se pleaca de la ideea ca femeia, fiind sub ascultare de barbat cum este ucenicul fata de staret, dar si ca el poate distruge familia plecand la alte femei, sa se jertfeasca femeia. Asta am vazut ca e rationamentul. Dar, ca o femeie care se pregateste sa nasca a opta oara, care a trecut prin nenumarate dureri, probleme de sanatate si fizica si , mai nou, psihica pe alocuri, care are dintii terminati, care se simte cu cel putin 20 de ani mai batrana si obosita fizic, nu pot sa accept aceste argumente.
ReplyDeleteMa gandesc chiar, ca in anii tineretii, cand hormonii sunt mai puternici, mi-am facut partea mea de jertfa si l-am inteles ca nu se poate infrana pe perioade foarte lungi. Dar dupa 40 de ani, cand se presupune ca se mai domolesc si la barbati aceste pofte, mi se pare ca a nu incerca nici cea mai mica forma de jertfa, a te uita la sotia ta cum se trece, se distruge cu sanatatea, in timp ce tu esti , vioi, puternic, pleci periodic in diverse pelerinale, dormi bine, ba mai gasesti putere sa faci si miscare, alergand, e dovada de ...neiubire.
Asa ca cel putin eu, din perspectiva mea, spun ca e o vreme a jertfei si pentru femeie, dar nu e corect sa o silesti la asta, jertfa e jertfa cat e liber consimtita. Si vine vremea cand si ea are dreprtul sa puna in fata neputintele trupesti si sa ceara jertfa de la barbat, care se presupune ca este cel care trebuie sa o protejeze.
Multe dintre noi (mame creștine cu mai mulți copii) am fost la un moment dat în situații asemănătoare. Este nevoie de ajutor în casă, o mare parte din îndatoririle mamei trebuie preluate de altcineva. Dragă mămica eroină, naște al optulea copil și apoi intră în revizie generală. Fii tu însuți prioritatea ta, ai grijă de tine. Copiii pot fi îngrijiți temporar și de altcineva. Dacă starea de sănătate a mamei se degradează fizic și psihic, vor suferi toți copiii. Este perfect normal să te simți obosită. Cere ajutor, lasă-te ajutată. Uneori bărbații, soții noștri nu realizează cât ne este de greu, nu înțeleg prin ce trecem. În urmă cu șase ani am pierdut un copilaș, a încetat din evoluție. Mă simțeam foarte obosită și aveam mare nevoie de ajutor.
DeleteDe curand a nascut o femeie din biserica. A sasea cezariana. Aceasta cezariana a venit foarte repede, ramanand insarcinata la doua luni dupa a cincea cezariana. Practic, medicul ii spusese ca se poate rupe oricand ultima cusatura pe uter. E mai mica de varsta decat mine, are pana in 35 de ani. Duhovnicul ii spune sa mearga inainte, calendarul nu e acceptat, nu ma bag aici, dar, ma intreb, oare sotul ei nu ar trebui sa vina si el la rand cu sacrificiul? Da, e tanar, da o fi grea infranarea pentru un barbat, mai ales cand sta cu femeia lui in casa, o fi dureros chiar, poate il pauca nervii, agitatia, etc., dar femeia nu a trecut si ea prin dureri, nesomn, suferinta, oboseala, pe altarul familiei? Poate vad gresit, poate sunt in inselare, dar atat pot eu sa gandesc acum si mi se pare ca a cere numai de la ea sa stea si sa rabde, este , cum spune Ramona, misoginism si chiar cruzime.
ReplyDeleteLe admir cu toata sinceritatea pe cele care se jertfesc pana la capat, carora nu le pasa daca isi primejduiesc viata, daca traiesc numai in chin si suferinta. Sunt convinsa ca plata lor va fi pe masura, dar eu nu pot asa.
Am avut impresia ca ai sters comentariile si am regretat ca nu am apucat sa-ti scriu. Gandesti logic si echilibrat, nu e nimic in neregula cu tine. Te voi pomeni si eu in slaba mea rugaciune sa-ti dea Dumnezeu putere si sanatate. Eu in crize existentiale, cand parca nu gaseam nici o parghie nici inspre lume si nici inspre duhovnic(cel putin pana am reusit sa incheg o relatie cu duhovnicul), am apelat la maicile de la Centrul Sf.Arhangheli din Iasi (manastirea Sf.Siluan Athonitul), condus de maica Siluana. Dumneaei are o experienta de viata in lume, dublata de multe intelesuri in duh si har de la Dumnezeu de a-si folosi inteligenta in credinta (daca ma pot exprima asa) si poate te va sfatui ce sa faci. Din respect pt.tine si familia ta nu zic mai mult. Esti o eroina! Te imbratisez strans, mi-ar place sa te cunosc!
DeleteNo, casatoria e cale grea dar ni se prezinta ca ceva floare la ureche. Si da, barbatii din ziua de azi, marea lor majoritate chiar si crestini sunt destul de alintati, crescuti pentru sine si incapabili de jertfa care o cere Hristos de la barbatul crestin. Eu putini am vazut cu adevarat jertfitori, mai mult sunt vorbitori in ale credintei ( cei tineri mai ales) Cred ca ne-am cam pus de acord. Acum, ce facem sa prezetam copiilor corect calea casatoriei, sa tacem in privinta acestei privinte nu imi pare deloc o solutie.
ReplyDeleteSi inca ceva nici noi femeile nu mai suntem cum erau odinioara. Inainte daca nu te batea si nu pierdea vremea la birt era cel mai bun sot. Acum, da sa vezi un sot crestin alergand cand tu esti cu j-de copii dupa tine nu e usor de suportat. Si asta e un exemplu cred ca avem fiecare o gramada :) sa nu deschidem cutia pandorei. Pe noi ne cam sileste viata ca duci sarcina, nasti, cresti copii nu prea ai optiuni sa faci sau nu pe cand la barbati, mai ales crestini fiind pe langa job-ul care il au te astepti la actiuni jertfitoare, initiative: sa se ofere, sa fie acolo mereu.....in locul in care tu esti si nu ai de ales ei pot fi optional pentru ca, cumva familia merge si fara ei asa prezenti si implicati. Dar eu cred ca in actiunile astea optionale: sa ajute mama, sa se trezeasca si el noaptea, aici e mantuirea lor. Probabil e de vina si educatia de acasa, comunismul, nu prea poti deveni crestin peste noapte.
Cred ca alegerea caii in viata apartine fiecaruía si nu noua ca parinti. De fapt nu avem ce sa prezentam copiilor, ei invata in familie ce e familia, orice am predica noi. Iar calugaria e o chemare nu o alegere prin eliminare, din ce am auzit eu de la cativa crestini care au facut pasul asta. Dumnezeu are pana la urma grija de fiecare dintre noi, mai ramane sa avem si noi grija unii de altii.Elena
DeleteEcaterina, da' ce-ti veni :))))
ReplyDeleteMi se pare penibil sa sustii ca mai indicat ar fi sa vada ea moartea cu ochii decat sa se abtina el. Mare pericol: el se duce la altele. Si ea poate cadea in pacate grave: avort, sinucidere. Ori vorbim de crestini, ori de cazaturi? Si stiti ce, daca se dintr-atat i se tine si e in stare sa isi ingroape femeia de vie ca sa se mai distreze o data, e mai rau ca un animal. Cica daca moare ea, se mantuieste. Bravo! Dar nu mai bine se mantuia ea neucisa de un maniac? Ce minte sa ai sa nu vezi cat e de stramba gandirea asta? Ma mir cum inghit cate unii asemenea galuste.
ReplyDeleteDa, ma. Il punem pe Dumnezeu sa faca minuni sa aiba grija sa nu moara nevasta celor care nu isi pot tine pantalonii pe ei. Ptiu!
ReplyDeleteUn posibil raspuns pentru vremurile de azi, bazat pe invatatura sfantului Sofronie:
ReplyDeletehttp://www.cuvantul-ortodox.ro/interviu-parintele-ciprian-gradinaru-belgia-revista-arthos-invatarea-dragostei-parohie-familie-preotie-duhovnic-casatorie-soti-nastere-copii-jertfa-lucrare-duhovniceasca/
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
ReplyDelete2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
1 Corinteni 7:1-6
clar, scurt si la obiect, nimic de adaugat, dupa parerea mea :)
Observ ca au fost interpretate putin gresit comentariile mele de mai sus. Nu ma vaitam ca sunt persecutata de sot, ci imi argumentam cumva decizia de a-i cere si lui, de acum incolo, cel putin o vreme, infranare. Slava Domnului, nu se pune problema la mine in familie ca as fi obligata de sot sau de duhovnic, sa fac copii. Observand de data aceasta ca problemele mele de sanatate s-au agravat si ca am nevoie de odihna si pentru ”nervi”, am decis amandoi ca e momentul sa ne oprim, cel putin pentru o vreme. Doamne ajuta!
ReplyDelete