Despre copii...

...Scriptura vorbeste clar cum ca trebuie sa isi asculte parintii si sa ii cinsteasca. Atentie! Acesta nu este un motiv suficient pentru a justifica o impunere fortata sufocanta a ascultarii. Terorizarea unui copil pana la obtinerea unei ascultari absolute este foarte nociva prin traumele psihice pe care le poate lasa, traume care ne pot urmari pana in perioada adulta modelandu-ne o personalitate bolnava. Voi reveni cu postari despre ce spun psihologii legat de aceste exagerari.

In primul rand copilul trebuie facut sa inteleaga ca nici parintele si nici Dumnezeu nu au nevoie de ascultarea lui, ci prin ea isi face un bine lui insusi. Bineinteles, pana cand ajunge la varsta acestei intelegeri, parintele este dator in fel si chip sa il sfatuiasca cu blandete si sa puncteze ori de cate ori ascultarea i-a fost de folos sau voia proprie a facut ravagii. Copilului trebuie sa i se deschida incet incet o perspectiva duhovniceasca asupra vietii (asta presupune ca si parintii o au si se ghideaza dupa ea) pe masura ce el se dezvolta. Acest proces cere din partea parintilor o mare rabdare, multa stapanire de sine si o deosebita intelepciune pentru a discerne ce trebuie spus, ce este prea mult si cat poate copilul patrunde pentru moment. Lucrurile se complica atunci cand sunt mai multi copii, fiindca fiecare este unic si trebuie sa tatonezi cum sa il abordezi ca sa te faci inteleasa.
Nu se pot da retete de generale pentru formarea copiilor. Schemele stas de parenting palesc atunci cand este vorba de insuflarea DUHULUI ascultarii in copii. Ele sunt cel mult tehnici de manipulare, de programare neurolingvistica cu care obtii efecte imediate, dar nu asigura formarea unor radacini adanci ale virtutii ascultarii.

Prin comportamentul si atitudinea lor impecabila parintii ar trebui sa inspire respect. Viata in caminul lor ar trebui sa reflecte Evanghelia. Daca tu esti un isteric, un narcisic sau un vicios, ce pretentii ai sa fii ascultat si privit cu admiratie de copil? Imi spun aceste lucruri si mie: poate ar fi fost mai bine ca uneori copiii sa nu te fi ascultat si sa nu iti fi urmat exemplul, daca nu esti demn de a fi unul.

Un alt aspect important este ca parintele sa fie in mod real interesat de formarea si trairile omului care este copilul lui. Sa fie empatic si autentic in relatie. Aceste lucruri se simt si copilul se deschide, dupa cum simte foarte bine cand il educi ca sa faci impresie buna altora si sa ai cu ce te mandri sau ca sa iti realizezi idealurile tale de viata prin el.

Educatia si formarea ascultarii in copil trebuie intelese echilibrat, nici neglijate, dar nici supraestimate. Un element important este inceperea lor timpurie. Ideal ar fi ca omul, din secunda zamislirii sa respire o atmosfera duhovniceasca pentru ca viata lui sa poarte nestirbit amprenta crestinismului. Cum acest lucru nu se intampla, facem si noi ce putem, asteptand ca Dumnezeu sa carpeasca lucrarea noastra nedesavarsita.

Tocmai pentru ca iti doresti binele pentru copil din toata inima si pui dragoste in relatia cu el, Dumnezeu iti va veni chiar si nechemat in ajutor, daca cumva nu stii si nu simti ca trebuie sa te rogi pt copil. El iti va da gandul cel bun pentru copil si vei vedea lucrarea Lui speciala pentru el. Treptat, il poti invata pe copil sa Il vada pe Adevaratul lui Creator, sa il cunoasca personal, sa se desprinda de aripa ta protectoare si sa isi croiasca singur drum prin viata.