... codepenta inca din copilarie, facandu-ne mult mai vulnerabili in fata narcisistilor este o chestiune importanta de cunoscut, nu pentru a ne declina raspunderea, ci pentru a incepe procesul de vindecare prin cunoastere si apoi iertare. Mai mult, observand aceste mecanisme psihologice intime putem opri influenta negativa pe care o aducem in viata propriilor copii perpetuand ceea ce am primit de la parinti.
Un parinte narcisist sterge efectiv orice urma de incredere in sine, inhiband cu totul afirmarea personalitatii copilului. Acest fenomen apare cand copilul este inca foarte mic, injurul varstei de doi ani, cand el incepe sa exploreze si sa se delimiteze pe sine si dorintele sale de parinte si indicatiile acestuia. Ceea ce copilul face si nu este in conformitate cu voia parintelui toxic este intampinat cu represalii extreme. Ori de cate ori trec peste interdictiile dese si stabilite in mod egoist de parintele N primesc in schimb crize de furie.
Acestea sunt inspaimantatoare pentru copil, mai ales ca el simte ca viata lui depinde de parintele acela. Cel mic intelege ca ori de cate ori spune nu apar aceste situații dureroase pentru el, in care se simte efectiv abandonat. De frica manifestarilor agresive ale parintelui, el invata ca este mai sigur pentru el sa isi nege tot ce simte sa faca, chiar propria individualitate si sa devina strict obedient. Multi relateaza ca starea de inhibare a propriei personalitati se mentine si cand respectivii devin adulti. Nu sunt in stare sa exprime si sa sustina o opinie diferita de a interlocutorului, chiar daca momentul o cere.
Ei simt (si am si eu un caz printre rude care incepe pur si simplu sa tremure in situatii banale in care trebuie sa atraga civilizat atenția cuiva) ca daca spun ceva contradictoriu li se declanseaza automat frica si nervozitatea aceea de demult. Desi ratinea le spune ca sunt in siguranta, raman parca blocati in raspunsul emotional al copilariei care genereaza o frica de netrecut si un sentiment de abandon si prefera sa nu se exprime.
Grija deci cum ne purtam cu cei mici, fiindca sunt afectati pe termen lung de tot ce li se intampla in copilarie.
Va urma...
Of, Doamne!
ReplyDelete