...fiindca in ultimul timp tot m-au abordat cersetorii. Ma chinuiau gandurile ca toti sarlatanii cu scoala psihologica a vietii speculeaza ca "popa tre' sa dea". Nestiind pana unde poti merge cu milostenia fara sa gresesti nici in exces, m-am hotarat sa ma documentez. Citesc si ma sperii cat de departe sunt de ceea ce ar trebui sa fac.
Cu adevărat sunt cuvinte de aur, ceea ce ne învață Sf. IOAN!
ReplyDeleteDar, nu ne poticnim mereu în a face milostenia, invocând ca trebuie sa ne ajungă pt copiii noștri ceea ce avem?
Mie mereu mi se întâmplă, dar cu țiganii cerșetori nu prea ma înduplec...
cred ca trebuie discernamant in toate.Uite ceva care poate te ajuta
ReplyDeletehttps://dulcecasa.blogspot.com/2014/01/gandul-de-duminica_19.html
Pe mine m-a ajutat ceva de la par. Calistrat - a zis sa avem la noi mai multe de 1 leu si sa nu lasam pe nimeni nemiluit.Bine, care e mai cu posibilitati poate sa puna de 5 lei, de 10 lei, etc. :)
Sf Ioan Gura de Aur ma scoate din zona de confort mutand linia discernamantului undeva mai incolo decat credeam eu😊. Voi citi neaparat si recomandarea ta.
ReplyDeleteAm citit. Sfatul este echilibrat, dar mai ambiguu decat al sf Ioan Gura de Aur. Acesta din urma da niste procente minime pe care ar trebui sa le dam milostenie din venitul nostru. Daca il verific insa la calcule, vad ca le cam aproximeaza in favoarea saracilor😊
ReplyDeletetrebuie totusi observat ca toate procentele de care zice Sfantul nu mergeau ca milostenie la saraci, ci ca jertfe la templu, deci nu prea le putem lua ad literam. In Noul Testament cred ca se zice doar de darnicie- sa dea fiecare cu bucurie cat il lasa inima.In tarile in care statul nu sprijina cultele - in SUA, de ex., se predica zeciuiala din venituri ca dar catre biserica, pentru intretinerea acesteia. La noi nu cred ca s-a predicat asa ceva, deoarece oamenii erau darnici dupa puteri.Bogatii dadeau mai mult, saracii cat aveau si ei.Oricum, ajuta sa iti propui un procent oarecare din venituri ca minim de darnicie, daca vrei sa fii constant.Dar nu m-as arunca sa zic ca dau 30 la suta din venituri, cand noi traim practic la limita decentei. Depinde si cui predica Sf.Ioan Gura de Aur,ca nu prea vad cum se aplica asta tuturor.
DeleteDuhovnicul meu mi-a zis ca trebuie sa privesc milostenia aproape negustoreste, pentru ca in Scrisptura Hristos in acesti termeni vorbeste de multe ori despre ea. Si mi-a dat chiar si indicatii concrete.
ReplyDeleteSa am in vedere trei feluri de milostenie:
-cu cersetorii- sa am mereu bancnote de 1 lei la mine si sa nu le dau mai mult de atat
- cu persoane care au nevoie si nu cer, cum ar fi vaduve, orfani, familii cu copii multi, care au nevoie de sume mai mari si cu care trebuie sa fac milostenie programat, lunar, ca si cum de asta ar depide viata mea, ca si cum ar fi o rata la banca. Sa imi stabilesc lunar o suma, 50, 100, 200 lei sau cat pot si sa o dau acestor categorii de persoane, care nu au viciul fumatului sau bauturii, care se zbat din greu sa tina legea lui Dumnezeu, sa duca greul zilei, care au nevoie de plata chiriei, sau a intretinerii, sau de medicamente, hrana, etc
- al treilea fel de a face milostenie, este atunci cand ai cerinte speciale si trebuie sa vii cu daruri speciale. De exemplu, are copilul tau un examen greu, trebuie sa se casatoreasca si nu reuseste, nu poate face copii, sau, mai grav, in caz de boli. Atunci spune ca trebuie sa faci milostenie aproape nebuneasca, sa faci milostenie incat sa te doara, sa simti, sa te arda la buzunar. Dar, daca nu faci frecvent celelalte doua categorii de milostenie, mai greu sa astepti rezultate de la aceasta milostenie conjuncturala.
De foarte multe ori l-am auzit insistand in predici, chiar bazandu-se pe ceea ce spune Sf Ioan Gura de Aur, ca aude multe mame ca au probleme mari cu copiii, ca nu se pot casatori, ca sunt bolnavi, viciosi, etc. si ca milostenie si iar milostenie, aceasta e calea cea mai sigura. Ca spune Sf Ioan Gura de Aur ca atunci cand dai milostenie, chiar parand ca pricinuiesti paguba copiilor tai, de fapt Il faci petitor pe Hristos pentru copilul tau.
ReplyDeleteUltimul exemplu pe care mi l-a dat, a fost al Sf Paisie Aghioritul, al carui tata, fiind primar, a improprietarit pe toti din sat cu terenuri, uitand sa opreasca si pentru copiii sai. La ei nu s-a mai gandit. Si cine a fost Sf Paisie...
Toate aproximarile sfinților se fac în favoarea celuilalt. Nu?
ReplyDeleteȘi fain discernământul sfinților. E un discernământ lipsit de discernământ. 😊
ReplyDeleteDiana, foarte folositor, multumim!
ReplyDeleteAm vazut pe fb o mama cu 9 copii parasita de sot care traieste din alocatie si cred ca ea daca cere nu o pacatuieste.
ReplyDeleteFoarte utila si postarea si comentariile! Multumesc!
ReplyDelete