...unele cupluri necununate in biserica o viata intreaga, iar altele cu tot cu cununie se distrug?
Simplu: exista intre cei doi o compatibilitate naturala si nici ispite nu au, fiindca vrajmasul ii are deja in stapanire prin desfranare, nu mai e nevoie sa ii starneasca si spre manie. Indiferent de armonia dintre ei, acesti oameni nu sunt bine sufleteste si nu trebuie fericiti inainte de a se intoarce din pacatul pe care il lucreaza in buna intelegere.
Celor cununati slujba nu le confera brusc o alta personalitate, ci ii fereste de pacatul curviei. Mirii primesc multe binecuvantari, dar prin acestea nu sunt absolviti de lupta cu patimile proprii sau cu ispitele vrajmasului. Faptul ca au luat cununa infranarii nu le asigura automat biruinta asupra iubirii de sine, urii si maniei. Sunt razboaie separate si trebuie intelese ca atare.
Soțul meu a cununat un bătrân și-o bătrânică trecuți de 80 de ani, după ce trăiseră o viaţă împreună fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Nu au putut avea copii. După aproximativ un an de la cununie au adormit amândoi, la distanță de două săptămâni, unul după celălalt. Au dus o viaţă simplă, în pace, destul de izolați, le-a dat Dumnezeu gândul cel bun până nu a fost prea târziu.
ReplyDeleteSi sotul meu, pe bunicii lui😊
ReplyDeletema gandesc- si corecteaza-ma daca gresesc - ca la cununuie e ca si la botez - primesti un har in potentialitate - adica el va actiona si va avea efecte doar daca tu apelezi la el si il activezi prin credinta.
ReplyDeleteLa asta m-am gandit si eu. Ca-s multi care-s cununati si batjocoresc nunta si-s multi necununati care poate traiesc mai armonios. Insa nu contest dogmele, merg "pe mana" intelepciunii ortodoxiei, care stie de ce s au hotarat unele lucruri asa si nu altfel. Nu s adepta inovatilor in traditie.
DeleteCum frumos spunea maica Siluana, ca harul e ca sceptrul imparatului, dar cu care alegem sa spargem nuci, in loc sa facem fapte marete 🤭
ReplyDelete