Ma intreb daca exista cineva cu suficient de multa putere duhovniceasca in stare sa convinga baietii ca petardele si artificiile sunt niste prostii (distractive, ce-i drept) si sa reuseasca sa doarma in noaptea revelionului ca sa fie "pe faza" la slujba minunata a sf Vasile de a doua zi. Eu nu am reusit. Cand s-a facut m marisor, Ionut si-a strans banutii lui din colinde, de la bunici si si-a cumparat de la colegi. La restul baietilor nici nu m-am straduit sa le refuz bucuria. Grigo nu intelegea cum adica mie nu imi face placere sa dau cu petarde. Se uita la mine de parca eram extraterestru😄De dragul copiilor fac tot felul de lucruri straine de duhul meu. Sper sa imi dea Dumnezeu discernamant.
Uff da... anul acesta a fost ultimul in care doar am admirat artificii... de anul viitor vom fi obligati sa luan si noi artificii si petarde ca cererea e tot mai mare
ReplyDeleteLa multi ani binecuvantati, Ecaterina!
ReplyDeleteAi mei n-au cerut sa cumpere petarde...dar imi imaginez ce fata as face eu daca ei ar cere.:)))
Așa e, de dragul copiilor ajungem sa facem tot felul de activități/jocuri pe care altfel nu le-am fi făcut în veci. Mai ales mamele de băieți cred că pot spune asta��. Uneori mă simt vinovată parca de faptul că nu simt cine știe ce bucurie când trebuie să mă joc cu ei de-a hotul ho polițiștii... Bineînțeles, eu sunt hotul, iar ei îmi pun cătușele și stau așa legata minute in șir de dragul lor��. Dar macar nădăjduiesc că din asta învață să respecte legile și valorile morale. Daca era după mine (și dacă aș fi avut fete��), m-aș fi jucat doar de-a bucătării, as fi cusut, citit,desenat, croșetat, din astea așa statice. Dar nu am cu cine, că ei sunt că niște lei in jungla��
ReplyDelete