...sa traim si noi un timp in infranare. Copiii astia sunt toti mititei, iar eu ma simt tare a
slabita. Dupa ce ei mai cresc si imi mai revin si eu mai vedem ce va fi."
"Nici gand! Nu te mai plange atat! Nu iei tu singura hotararea asta, trebuie sa fiu si eu de acord."
"Bune, dar la ultima nastere am vazut moartea cu ochii. Nu cer decat un ragaz..."
"Tu nu ai auzit de casatorie ca e o mucenicie? Daca patesti ceva de data asta, te mantuiesti si gata."
(fragment dintr-o discutie reala intre doi soti crestuni, cel putin aceasta e versiunea relatata de ea)
Desi militez pentru familiile cu multi copii si nu sunt de acord cu contraceptia, nu pot sa nu fiu revoltata de lipsa de mila si iubire a oamenilor deghizati in crestini.
😙
ReplyDeleteBiata femeie 🤕
ReplyDeleteAveti dreptate....trbuie intelegere fata de neputinta omeneasca si rabdare plus rugacine. Altii mai urat deact dl.respectiv zic gata nu 1000 de plozii sunt atatea metode -desi poate situa vrea sa traiasca curat si sa nasca prunci multi..nici asa nu e OK...trebuie in toate discernamant ca numai asa ne mantuim.Doamne ajuta!
ReplyDeleteAsa e, ea se va mantui si gata. El insa...mi-e tare greu sa cred ca da.
ReplyDeleteSincer cred ca in fata Domnului e mai sus un soț care alege contracepția decât un om cu atitudinea de mai sus. Imi pare mai mult sadic decât credincios.
😅 pai si mucenicii se mantuiau cu ighemonu' langa ei.
DeleteLasand gluma, ma intreb cum se ajunge aici intre oameni care au iubit biserica si se spovedeau (blesteme de la parinti, pacate grele in neam, naivitate in alegerea sotului dusa la extrem, farmece, vraji sau efectiv multe ganduri rele).
Se pare ca este ceva obisnuit ca femeia sa fie privita ca cetatean de rang inferior si ca supunerea sa fie prost inteleasa.
DeleteEu ma mir ca te miri.
Practic sotul din poveste spune ca el are ultimul cuvant in decizia asta.
Sa ne educam copiii. Fetele sa stie ca au drepturi depline asupra corpului si asupra vietii lor iar baietii sa invete despre consimtamant.
Da,te întrebi unde mai e iubirea?
ReplyDeleteEu inteleg ca pentru bărbat e grea înfranare. Din dragoste insa ar trebui macar sa o încerce. Nu cred ca o nevastă iubitoare l-ar lasa sa se chinuie prea mult, cu atât mai mult o soție crestina.
ReplyDeleteNu stiu sa motivez atitudinea lui...o proasta înțelegere a ortodoxiei. Se tot spune că iubirea e mai mare decat toate doar ca nu intelegem si nu aplicăm. Eu prima care nu inteleg si nu aplic.
Un tiran.Cand, cu acordul duhovnicului, am trait cateva luni separati din cauza grosolaniilor sotului, o "prietena" mi-a pus aceeasi placa, cu mucenicia. Ea il despartise pe sot de nevasta cu care avea doi copii!!Imi descria cum a fost in sala la divortul lor si cum plangea sotia lui, fara mila!
ReplyDeleteRelatati, totusi, un episod din punctul de vedere al uneia dintre parti, lasand locul doamnelor revoltate sa cada in judecarea aproapelui fara ca macar sa stie daca aceasta discutie a avut loc cu adevarat sau daca nu sunt cumva si alte aspecte care conteaza in discutie. Neputinciosi suntem cu totii, e cazul oare sa ridicam noi primii piatra? Elena
ReplyDeleteAvand in vedere ca nu sunt nume cred totusi ca discutam o situatie si nu punem la zid nici o persoana.
DeleteEu relatez un episod real si las doamnelor loc sa cada in ceea ce obisnuiesc sa cada: care la rugaciune, care in trezvie, care in multumire ca au sot de treaba😊
ReplyDeletePai poate ar trebui sa faceti si un sondaj despre cati barbati dispusi la infranare gasiti pe la doamnele cititoare, ca sa multumeasca apoi ca au sot de treaba... �� normal ca empatizeaza cu sotia din exemplul pe care l-ati dat si cad in judecare... sunt prea putini barbati care se infraneaza; ferice de cele care au asa un specimen, ele da, pot multumi; restul, dupa cum si cat pot, care cu rabdare, care cu rugaciune, caci e si asta o cruce...
ReplyDeleteE o idee...
ReplyDeleteSau privind din alt unghi , cele Care au soti Care nu se infraneaza se mai mangaie sa stie ca nu sunt singurele...ba mai mult ca sunt majoritare ca sa zic asa...si judeca mai putin pe cel de langa
ReplyDelete