...tipica a fetitelor crestine nu se preteaza la orice joaca. Cand eram mai tanara eram foarte intransigenta: mai bine nu te implici in activitati pe care nu le poti face in fusta. In felul acesta se si modeleaza caracterul unei fete spre a fi mai linistita, mai retinuta si mai delicata.
Acum, in functie de varsta si de temperamentul copilei, nu poti trunchia total manifestarea in exterior a personalitatii de amazoana. O "zana" nu isi va dori niciodata sa topaie nebuneste, sa fie mare biciclista sau sa se catere in copaci. In garderoba firilor sportive insa, o pereche, doua de pantaloni decenti sunt chiar necesare.
Nu vreau sa imi amintesc cat a suferit Ecaterina ca nu si-a luat la ea in mini-vacanta noastra niste nadragi 😊
Ma bucur ca te-ai razgandit. E nedrept sa pedepsesti o persoana si sa ii ingradesti miscarile pe criterii de gen.
ReplyDeleteMai demult, in epoca medievala, cand era de neconceput ca o femeie sa poarte pantaloni si totusi cel mai rapid mod de transport era cu calul, s-a inventat o sa speciala pentru femei, adica o sa care te ajuta sa controlezi calul si sa poti sta pe cal cu ambele picioare pe o parte, chiar si la galop, deci puteai calari cu rochie. Mai bine zis, asa calareau printesele... Deci uneori adaptam imbracamintea dupa nevoi, alteori adaptam echipamentul/sportul dupa nevoile oamenilor.
ReplyDeleteMie mi se pare enorm de greu sa merg si in parc cu 3 copii mici, imbracata in fusta. Ca sa pot face fata nevoilor lor (da a sta jos pe iarba cu ei in brate, de a ma apleca dupa mingi, etc) mi se pare obligatoriu sa port colanti si un tricou lung tip rochie mai larga peste fund