... care simt educatia si formarea copilului ca pe o chestiune de perspectiva, asumata pe termen lung, sunt parintii. Restul celor care interactioneaza cu copilul, chiar daca o fac teoretic in vederea instruirii lui, in realitate sunt cel mult interesati doar temporar de evolutia lui buna.
Unii vor doar sa se faca placuti copilului rasfatandu-l si permitandu-i in absenta ta ceea ce tu interzici, altii sa obtina un renume pe seama performantelor elevului cu pretul de a il priva de alte activitati utile (nu mai facem desen sau sport, ci doar mate), iar altii pur si simplu cauta sa gaseasca solutiile cele mai facile de a iesi din micile conflicte cu copilul cu pretul de a genera anumite probleme psihologice in timp.
Cu cat lasam mai mult copilul in grija altora, si mai ales la varsta mica, cu atat mai mult va fi afectat de acest tip de educatie fractionata in care niciunul dintre mentori nu il are in vedere in complexitatea lui ca om. Aceasta functie integrativa revine in final parintelui.
Fix la asta ma gandeam si eu, doar ca nu am reusit sa sa concretizez atat de bine gandul si sa-l pun in cuvinte. Observ asta mai ales in relatie cu bunicii, care continua la nepoti ce au inceput la copii, desi vad clar efectele proaste ale stilului...
ReplyDelete