...in care esti epuizata la maxim pe alaptare, chinuita de monstruoasele anxietati postpartum si rupta de nesomn, iar el ti se plange ca e obosit (in conditiile in care are noaptea toata la dispozitie si nu e genul cu insomnii). La faze de-astea mi se blocheaza nu numai orice circuit interior de reactie crestineasca, ci trec direct in la stadiul perplex.
Mai pateam asa dupa mortea Elenei, cand mai auzeam pe cineva ca se vaita ca i-a murit vreun batran: "What? La varsta asta o etapa fireasca a vietii e trecerea la cele vesnice. Ce te asteptai, sa nu se intample niciodata?"
Analizand la rece si neluand in seama gandirea lumeasca pentru a ma indreptati, faptul ca nu mai pot accepta neputinta altuia e o forma de egoism. In lacasul stramt al intelegerii mele, durerea aproapelui nu mai are loc de durerea mea.
Dacă nu te odihnește Hristos poti dormi si 15 ore pe noapte. Mi se intampla si mie acum cand cel mai mic copil are aproape 4 ani si nu mai alaptez sa tanjesc după stările de odihnă sufletească din per cand alaptam aveam 4 copii mici dormeam putin si făceam multe. Probabil pentru judecare pățesc asta acum.Si da poate fi mai obosit decât tine desi tu esti mai îndreptățită să fii. Eu chiar nu l-am crezut pe al meu după una din nașteri ca apoi să descoperim o afectiune. Deci era obosit, mai obosit ca mine in mod îndreptățit.
ReplyDeleteDoamne fereste de vreo boala. Si eu m-am gandit la asta...
ReplyDeletenu este ceva f grav: tiroida
ReplyDelete