Calea ascetica, cu specific isihast, este doar una din nenumaratele cai prin care Domnul cheama la El pe cei iubiti ai Sai.
Sigur ca nu exista sfintenie fara rugaciune, dar nu aceasta este unica lucrare care practicata intensiv ne duce pe culmile desavarsirii. Asta pentru ca "nu tot cel ce zice Doamne, Doamne va intra in imparatia cerurilor". Si iarasi uscarea trupului nu este conditia sine-qua-non mantuirii, caci daca "dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste".
Mie, uneia, tare atractive mi s-au parut acestea doua citind despre ele, dar pana in prezent constat ca sunt foarte putin compatibile cu locul in care m-a pus Dumnezeu sa imi ar ogorul.
De aceea foarte mult m-a mangaiat (fiindca am multe pacate la activ si imi doresc sa nu atarne asupra copiilor mei cand voi muri) auzirea unui cuvant al sfantului Clement Alexandrinul:
La drept vorbind, dintre toate trei, post, rugaciune, milostenie, cea mai aproape in mod simtit de dragoste este milostenia.
Ma descuraja ca nu prea am cu ce si cu cine din jurul meu sa fac milostenie, atat de saraca eram eu insami. Mi-am dat seama insa ca si la capitolul milostenie functioneaza legea banului vaduvei: nu conteaza cat dai in valoare absoluta. Daca din putinul tau ceea ce ai dat este procentual mult, mare ti se va socoti milostenia (asa ma incurajam eu😊) Si apoi nu este numai milostenie financiara, ci o multime de cai prin care poti pune in practica mila fata de aproapele.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/reteaua-nevazuta-dumnezeu-vrea-sa-lucreze-prin-om-suntem-una-suntem-facuti-unii-pentru-ceilalti-nu-suntem-insule-ne-mantuim-sau-ne-pierdem-impreuna-egoismul-suntem-responsabili-pentru-toti-ps-macarie/
ReplyDeletede ce sa nu tindem spre dobandirea duhului sfant ecaterina?! ce ne opreste?
ReplyDeleterevenind, si eu cred ca toti putem face milostenie si fiecare are uneori o lupta in el intre a da si a nu da. Plus sa nu uitam de milostenia sufleteasca, de vorba buna, sfatul bun de aducerea unui om sau a mai multi la Potir, de exemplu bun/rau pe care il putem da.
Eu recunosc ca am inca momente/multe cand as putea sa dau ceva celui ce imi cere si nu dau. Ieri dupa Sfanta Liturghie m-am gandit mult la acest aspect. Ca sa nu mai zic de oamenii strazii care ma gandesc care ar putea poate fi spalati/imbracati altfel dar ma ingretosez. In temnita nu am cercetat pe nimeni, pe cei bolnavi din proprie initiativa i-am cercetat prea putin. E clar ca sunt depare...foarte departe de mantuire. Asta imi zice mie constiinta acum.
Ai dreptate, am formulat prea neclar. Ma gandeam la dobandirea lui in chip simtit, cu tot cortegiul de daruri care vine din aceasta: vederea cu duhul, facerea de minuni sau darul vindecarilor.
ReplyDeleteEu cred ca ati facut mai multa milostenie decat va inchipuiti. Inclusiv faputul ca scrieti acest blog din care cred ca atat de multi s-au intarit intr-un moment sau altul.
ReplyDeleteSi eu zic la fel ca Alice.
DeleteSunt intru totul de acord.
Deletehttp://www.cuvantul-ortodox.ro/mitropolitul-neofit-de-morfou-invatand-smerenia-lui-hristos-prin-tacere-slujirea-celor-suferinzi-rabdarea-bolii-si-rugaciunea-cu-durere/
ReplyDelete