Nu stiu cum sa spun, dar eu, ca gravida, nu am fost perceputa de nimeni dintre apropiati ca avand nevoi speciale. Am carat copii in brate in ritm obisnuit, am stat in picioare fara menajamente si nedormita pe langa ceilalti ori de cate ori a fost nevoie. Daca am cazut din picioare, am fost suplinita cam la 50% din activitatea mea si din cand in cand am fost chiar privita cu repros. In rest, daca puteam sa misc, trebuia sa imi cam asum durerile, disconfortul si oboseala si sa imi cersesc minime privilegii in materie de autoingrijire. Acum, la ultima sarcina, lucrurile s-au imbunatatit considerabil fata de ceea ce am trait cu primele cinci.
Nu pot sa spun ca sotul nu ma ajuta deloc sau ca ma punea sa car eu bagajele cand urcam pe scari. De asemenea, locuind in oras la bloc, am o viata mai usoara decat o femeie care are si animale in grija sau cara apa de la fantana.
Nu ma identific cu imaginea gravidei "in roz" din revistele Mami sau de pe Qbebe. M-am simtit adesea ca o Fefeleaga moderna care de abia isi descurca existenta de pe o zi pe alta. . Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sanatate si putere sa rezist la datorie.
O prietena de-ale mele imi povestea ca, la prima sarcina parca, a mers la Liturghie la biserica unde slujea duhovnicul ei. Acesta, stiind-o insarcinata (inca nu era in stadiu avansat sarcina), i-a adus un scaun si a rugat-o ( i-a impus chiar) sa se aseze pe el, motivand ca trebuie sa aiba grija de ea, pentru ca e responsabila de inca o viata. Mai mult de atat, nu stiu ce-as putea adauga!
ReplyDeleteEu am fost mereu ajutata de sot, foarte mult, incat ma si simteam prost de multe ori. La fel si parintii, socrii cand aveau ocazia. Seful pe care l-am avut la a 3-a sarcina, desi era necioplit adeseori, cand am fost gravida s-a schimbat total. Mi se pare normal sa fim ajutate si protejate.
ReplyDeleteEu sunt micuta si slaba, cu disgravidii urate, chiar nu mi se pare usor in sarcina.
Eu am primit adesea exemplul cu femeia care nastea la munca campului, incat nu il mai suport. Ca sa nu mai spun ca pe vremuri erau alte standarde de igiena si educatie de care femeile puternice de atunci nu se sinchiseau.
Delete|Sunteti un exemlu pentru noi! va admir din tot sufletul si va citesc cu drag, chiar daca nu tot timpul sunt pe aceeasi linie cu unele din afirmatiile de aici. Asa ma simt si eu de multe ori, o mica Feleaga...dar poverile mele sunt mai mici. Am doar 3 copiii dar sunt singura cu ei majoritatea timpului (locuim in strainatate iar sotul e des plecat, chiar si cate 6 saptamani). Cu mila lui Dumnezeu se misca toate. Multa sanatate si ne rugam sa treceti cu bine si peste aceasta nastere! ALice
ReplyDeletehttps://marturieathonita.ro/cum-iti-pot-face-ziua-mai-buna/
ReplyDeletePoate ajuta pe cineva...