Daca Gica...

...al meu se loveste ceva mai tare si ma duc sa il ajut sau cel putin sa il mangai, ma respinge. Daca insist ma aleg cu niste apelative nu prea dragute si s-ar putea sa o incasez si eu😊.

Trist este ca se regaseste acest comportament de tip infantil si la adulti. Cand au o stare proasta, o disperseaza fara discernamant asupra tuturor cu care relationeaza pe moment. Uite, eu, cand ma maniam pe cineva sau imi mergeau treburile prost  vorbeam (in mod prostesc si nebunesc) pe un ton ceva mai rastit cu copiii, desi saracii nu aveau nicio vina pentru ceea ce mi se intampla. De ceva timp m-am autosesizat, le cer iertare, incerc sa comut tonul pe blandete si sa dau explicatii pentru mutrele acre.

Un om chibzuit identifica o cauza pentru disconfortul lui psihic (si merita sa investeasca timp pentru asta) si incearca o redresare a situatiei. Cel putin se straduieste sa comunice pe frecventa indispozitiei strict cu persoana care i-a cauzat-o, nu improsca jigniri si invective oricui ii intra sub incidenta.

Un om mai stabil duhovniceste nici macar nu isi permite sa exteriorizeze agresiv vreo nemultumire, ci, in functie de natura elementului perturbator alege
*doar sa se roage pentru rezolvare
*accepta neplacerile ce vin asupra lui cu seninatate in fata proniei ceresti
*isi evalueaza partea lui de vina, chiar si atunci cand omeneste el e doar victima
*incearca sa se inteleaga cu semenii vorbindu-le cu calm, impaciuitor
*se poarta cu maxima discretie si amabilitate cu cei neimplicati direct in conflict