Imi amintesc ca aveam si eu problema asta inca de cand eram gravida cu nr 3, iar nr 2 avea doi ani si nr 1 inca nu implinise 4. Fara sa vreau sa o descurajez, ci mai degraba sa ii prezint o situatie reala (nu imi place ipocrizia, nu imi place sa ma prezint ca o persoana fara esecuri, cu riscul de a ma expune prea mult din sinceritate) i-am marturisit ca nu am gasit o solutie minune de a face plimbari cu pruncii in deplina armonie.
Cateva idei despre cum sa mai atenueze din stresul iesirilor zilnice am putut totusi sa formulez. Deci:
- Rugaciune: inainte de a iesi inchina-i su cere ferire de ispite, daca apar pe parcurs situatii neprevazute alergi iar la acoperamantul nevazut. Colaboreaza😊 cu ingerul pazitor al fiecarui copil
- Inca de cand esti gravida pregateste situatia prin povestiri, istorioare, fabule (nu tre sa cumperi carti pentru asta, poti imagina chiar tu) din care reiese ca e mai bine pentru copii sa stea pe langa mama si sa asculte de ea.
- Cand ai de facut un drum tine-le atentia captata intr-o conversatie ca sa stea pe langa tine. Sau rontaiti ceva bun dintr-o punguta care e la tine
- Cum spuneam, copilul mai mare are un rol important. In functie de varsta, poate chiar sa il opreasca fizic pe cel mic de la actiuni periculoase sau macar sa il supravegheze si sa te anunte de ceva grav (a bagat in gura un gunoi si tu nu ai observat, fiind cu ochii pe sugar)
- Cuplarea cu alte mamici prietene la iesirile in parculet si intr-ajutorarea reciproca poate fi de folos.
- Daca gasesti pe cineva cu curte care te accepta in vizita cand si cand, iti va fi mai usor decat in parc, unde trec biciclete sau apar altercatii cu alti copii
- Daca iti permiti, fa drumurile cu masina ca sa ai mai mult timp pt parculet si sa intri acolo cu forte proaspete, nu istovita dupa un drum stresant
- Daca nu, alege trasee ferite, locuri de joaca sigure
- Alege un sistem de purtare sau carucior care sa iti confere maxima libertate de miscare posibila. Eventual ia-le pe amandoua la tine. Nu fi rigida in a crede ca trebuie sa tii sugarul in permanenta atarnat de gatul tau.
- Daca variantele smooth nu merg, tine copilul mai neastamparat cu forta de mana la traversare si in preajma strazilor
- Spune-i la modul cel mai serios (si tine-te de cuvant) ca daca nu te asculta si se pune permanent in pericol, nu ai de ales si veti sta in casa in ziua urmatoare.
- Daca nu ti se pare "inuman" poti folosi (dar nu stiu de unde sa iei) pe strada pentru copiii foarte zburdalnici un sistem de control gen lesa
- Autoanalizeaza-te in ceea ce priveste temerile si vezi sa nu exagerezi cu ingradirile din cauza lor. Acesta poate fi un motiv pt care copilul nu te mai baga in seama si nu tine cont nici macar de interdictii esentiale.
- Ai grija sa le asiguri un timp suficient in aer liber. In caz contrar, de prea mult entuziasm ca au fost eliberati in sfarsit din cusca apartamentului, vor fi agitati peste masura.
- Cat timp esti in parc nu ii stresa cu observatii doar fiindca vrei sa faci impresie buna celor care te privesc (sa isi pastreze hainele neatinse, sa nu fie galagiosi). E un moment de relaxare. Lasa-i sa se bucure de el.
- Nu te enerva pe mititel. In mod sigur nu e preocupat sa te scoata din minti, e doar un copil sanatos, curajos si dornic de explorare.
Cand aveam 3 copii, eu purtam bebelusul in wrap, mijlociul in carucior si cel mare avea sarcina de a tine mana pe carucior. Acum, cand sunt 4, cel mare il tine de mana pe al 3-lea, iar al doilea tine mana pe carucior, unde se afla bebelusul. Cred ca rugaciunea si iesirile dese ajuta cel mai mult. Pana la urma, te obisnuiesti si tu, si ei, iar iesirile nu mai sunt asa de stresante.
ReplyDeleteMi-am mai amintit si de jucariile de tras, impins, care, daca ii atrag, ii fac sa mearga linistiti.
ReplyDeleteCând erau 3, cea mica era în wrap și pe ceilalți 2 ii țineam de mână aproape tot timpul pana ajungeam în parc.
ReplyDeleteCum la vârsta aia nu mergeau încă la gradinita ii duceam afara dimineața când nu erau alți copii și evitam altercatiile și discuțiile cu alte mame/bunici.
De când sunt 5, i-am scos foarte rar singura și doar cu mașina pana la o prietena care sta la casa și are curte. Și la țară i-am dus. Cel mic are 3 luni jumătate. De acum vor începe ieșirile, deodată cu primăvară.