...si pe noi Domnul cu cate o boala. Ne mai curatam de toxine cu virozele astea, asa s-ar zice: multe ceaiuri, lamai, portocale.
Toate fetele tusesc serios (Eca are si febra) eu si piticii suntem lati in dormitor (Grigo somnolent, cu temperatura mare). Numai tati si Ionut au ramas in picioare. Bine ca avem tot ce ne trebuie acasa si am gatit pt azi si maine...
Monday, December 31, 2018
Nu a iesit...
...nicio poza de familie in care sa ne vedem toti cum trebuie. Mereu se gasea cate unul care voia ceva sau deranja pe cineva.
Nu stiu cum fac familiile acelea cu cate 15-19 copii sa obtina colaborarea picilor pentru a poza in diverse aranjamente.
Nu stiu cum fac familiile acelea cu cate 15-19 copii sa obtina colaborarea picilor pentru a poza in diverse aranjamente.
Sunday, December 30, 2018
E tarziu...
...si nu vreau sa ma lungesc cu scrisul. Constiinta nu-mi da pace pana nu consemnez aici o transformare minunata care s-a petrecut cu mine in ultimul timp, odata cu aceasta a opta sarcina. Ei bine, ma simt plina de energie in mod surprinzator.
Cred ca de-a lungul anilor (de vreo doisprezece ani ma chinuia un duh cumplit de slabiciune) m-am mai plans pe aici pe blog ca ma simt rau. Nu mai retin exact ce detalii am dat, dar stiu sigur ca realitatea era mult mai intensa in sens negativ decat ce am expus public.
Schimbari de stil de viata si alimentatie am facut de multa vreme, asa ca nu asta cred ca e cauza schimbarii miraculoase, desi m-au ajutat si ele intr-un fel. Gandul imi spune ca satruinta (de aproape un an) de a merge zilnic la biserica sa citim paraclisul Maicii Domnului, de a tamaia la mormantul Elenitei si de a cere ajutorul mestesugului doctoricesc al sf Pantelimon a adus mila Domnului asupra mea, fiindca aveam mare nevoie de putere si rezistenta fizica.
Ma bucur, dar ma si rusinez in acelasi timp, fiindca nu am crezut o clipa ca starea mea de sanatate poate evolua altfel decat printr-un declin incet si sigur.
Cred ca de-a lungul anilor (de vreo doisprezece ani ma chinuia un duh cumplit de slabiciune) m-am mai plans pe aici pe blog ca ma simt rau. Nu mai retin exact ce detalii am dat, dar stiu sigur ca realitatea era mult mai intensa in sens negativ decat ce am expus public.
Schimbari de stil de viata si alimentatie am facut de multa vreme, asa ca nu asta cred ca e cauza schimbarii miraculoase, desi m-au ajutat si ele intr-un fel. Gandul imi spune ca satruinta (de aproape un an) de a merge zilnic la biserica sa citim paraclisul Maicii Domnului, de a tamaia la mormantul Elenitei si de a cere ajutorul mestesugului doctoricesc al sf Pantelimon a adus mila Domnului asupra mea, fiindca aveam mare nevoie de putere si rezistenta fizica.
Ma bucur, dar ma si rusinez in acelasi timp, fiindca nu am crezut o clipa ca starea mea de sanatate poate evolua altfel decat printr-un declin incet si sigur.
A venit...
...in sfarsit mult asteptatul pat:
Montajul a fost destul de simplu, fiindca am folosit o surubelnita electrica. Pare destul de rezistent, nu scartaie si imi place ca e deschis la culoare. Vreau sa mai ilocuiesc treptat cateva piese de mobilier cu altele de culoare alba, ca sa sporesc impresia de spatiu si luminozitatea acestei camere, care nu are geam direct afara, ci catre balcon.
Voi comanda unul si pentru celalalt dormitor, mai lat in partea de jos (1.40cm) unde voi dormi eu, Gheorghe si Anastasia. La etaj va avea onoarea sa doarma domnul Grigorie. Singurul lucru de care ma tem e sa nu cada din patul de sus daca se joaca impreuna acolo. Ma straduiesc sa le interzic asta si sa ii fac sa constientizeze pericolul.
Tuesday, December 25, 2018
Ceva...
...ce voiam sa scriu de mult, ca principiu de raportare crestina la fenomenul acesta social modern al legaturilor lungi de prietenie inainte de casatorie, fara vreun angajament serios de tip logodna.
Ideal ar fi ca inainte de a alege pe cineva sa poti observa bine detalii de caracter (eventual sa te sfatuiesti cu parintii), atractia fizica sa fie criteriu secundar, iar cei doi sa poata pastra distanta pana cand se vor fi hotarat in spatiu sacru ca relatia lor e una de perspectiva.
Ca un pogoramant fata de neputintele generatiilor tinere (a nu se intelege ca judec oamenii de pe pozitia celui neintinat de maladia libertinajului) mi-am sfatuit cum am putut fetele sa se axeze pe gesturi care fundamenteaza sentimente de afectiune, nu pe manevre care stimuleaza senzatii. Sper si cred ca am fost inteleasa si ascultata.
Ideal ar fi ca inainte de a alege pe cineva sa poti observa bine detalii de caracter (eventual sa te sfatuiesti cu parintii), atractia fizica sa fie criteriu secundar, iar cei doi sa poata pastra distanta pana cand se vor fi hotarat in spatiu sacru ca relatia lor e una de perspectiva.
Ca un pogoramant fata de neputintele generatiilor tinere (a nu se intelege ca judec oamenii de pe pozitia celui neintinat de maladia libertinajului) mi-am sfatuit cum am putut fetele sa se axeze pe gesturi care fundamenteaza sentimente de afectiune, nu pe manevre care stimuleaza senzatii. Sper si cred ca am fost inteleasa si ascultata.
Desi...
...a stiut dintotdeauna ca Mos Craciun e o joaca de-a adultilor cu copiii si ca la serbare vine cineva dintre parinti costumat asa, Grigo s-a bucurat si el de prezenta personajului purtator de cadouri la serbare si a avut grija sa nu strice misterul invaluit in care il vedeau colegii pe vestitul mos.
De mancare...
...nu a trebuit sa pregatesc mai nimic de Craciun. Nu multe gospodine au aceasta usurare si sunt recunoscatoare pentru ca mi s-a randuit ajutor.
M-am apucat totusi sa framant niste aluaturi, mai mult de dragul de a vedea ceva iesit din mainile mele si de a colabora cu fetele prin bucatarie
M-am apucat totusi sa framant niste aluaturi, mai mult de dragul de a vedea ceva iesit din mainile mele si de a colabora cu fetele prin bucatarie
cozonac |
paine cu cartofi |
De Craciun...
... constat cu dezamagire fata de mine insami ca nu sunt capabila decat de o sfortare mentala seaca si nu de o reala bucurie intelegatoare pentru nasterea Domnului.
In numele sinceritatii trebuie sa recunosc ca nu pricep mai nimic din marea taina a intruparii. Stau si ascult sfintele slujbe si, dupa ce ca nu aud din ele decat franturi care strabat "iarmarocul" gandurilor, ma simt de parca s-ar vorbi in chineza. Ca sa te poata hrani, cuvintele acestea ar trebui digerate, dar puterea mea sufleteasca e atrofiata se pare.
Il rog pe Dumnezeu sa imi lumineze cugetul intunecat cu grija de multe si sa ma ajute sa capat simtire duhovniceasca neinselata si sa nu ma lipseasca de prezenta sa nemijlocita inlauntrul meu. Sunt sase luni de cand nu m-am impartasit si nu stiu cum va putea salaslui Hristos in mormant varuit doar pe dinafara...
In numele sinceritatii trebuie sa recunosc ca nu pricep mai nimic din marea taina a intruparii. Stau si ascult sfintele slujbe si, dupa ce ca nu aud din ele decat franturi care strabat "iarmarocul" gandurilor, ma simt de parca s-ar vorbi in chineza. Ca sa te poata hrani, cuvintele acestea ar trebui digerate, dar puterea mea sufleteasca e atrofiata se pare.
Il rog pe Dumnezeu sa imi lumineze cugetul intunecat cu grija de multe si sa ma ajute sa capat simtire duhovniceasca neinselata si sa nu ma lipseasca de prezenta sa nemijlocita inlauntrul meu. Sunt sase luni de cand nu m-am impartasit si nu stiu cum va putea salaslui Hristos in mormant varuit doar pe dinafara...
Monday, December 17, 2018
Desi aud...
...anumite rugaciuni sau cuvinte din Scriptura de ani de zile mi se intampla sa le simt brusc ca fiind vii, sa le vad intr-o alta lumina si sa ma patrund de intelesul lor in alt fel decat pana atunci.
Asa mi s-a intamplat prin vara
la slujba aghiasmei mici cand a citit preotul "cel ce imblanzesti pornirile cele greu de purtat ale placerilor" am inteles ca e de mare ajutor folosirea ei in lupta cu patimile (si m-am gandit sa o folosesc intensiv la adolescentii mei).
Cat despre prinoasele aduse la sfanta liturghie, ani de zile nu le-am acordat mare importanta. Brusc mi s-au deschis urechile pe fragmentul "iar pe cei ce vor gusta dintr-ansele ii sfinteste". De atunci sunt cea mai mare cersetoare, ca macar o gura luand, sa primesc si aceasta binecuvantare.
Asa mi s-a intamplat prin vara
la slujba aghiasmei mici cand a citit preotul "cel ce imblanzesti pornirile cele greu de purtat ale placerilor" am inteles ca e de mare ajutor folosirea ei in lupta cu patimile (si m-am gandit sa o folosesc intensiv la adolescentii mei).
Cat despre prinoasele aduse la sfanta liturghie, ani de zile nu le-am acordat mare importanta. Brusc mi s-au deschis urechile pe fragmentul "iar pe cei ce vor gusta dintr-ansele ii sfinteste". De atunci sunt cea mai mare cersetoare, ca macar o gura luand, sa primesc si aceasta binecuvantare.
plase de la o pomenire |
Sunday, December 16, 2018
Crestinii....
...din lume se comporta ca si cand:
- nu ar exista razboiul vrajmasilor nevazuti, ci singure nesimtirea si rautatea umana sunt motoarele faradelegilor
- in afara pacatelor grosiere lucrate in fapta nu ar conta curatia gandurilor si a inimii
- patima desfranarii este total nelucratore la mireni si doar calugarii trebuie sa isi ia masuri speciale de precautie.
Toate acestea sunt premise false. De aceea:
-nu putem sti daca un om pe care l-am vazut pacatuind e cu adevarat un netrebnic sau e un om razboit cum nu ne inchipuim (si la modul in care, poate, noi nici nu am rezista) de fortele intunericului
-trebuie sa ne rezervam si noi, cei din lume, timp sa punem lanterna constiintei prin ungherele sufletesti si sa curatam paienjenii ca sa se poata salaslui intru noi Lumina
- nu e indicata pentru nimeni o purtare sloboda fata de sexul opus (strangeri de mana si alte atingeri aparent banale, zambet si amabilitate speciala fata de cineva, convorbiri fara rost sau prea indelungate, preocupare excesiva a mintii in directii extraconjugale, nu mai vorbesc de flirt, complimente, ocheade sau glume cu subinteles plasate aiurea).
Toate acestea lucrate fiind ajuta mult in viata de cuplu, aducand liniste si sanatate duhovniceasca in relatiile cu oamenii si propasind smerenia si dragostea veritabila de aproapele (nu un soi de dragoste bolnava manjita cu necuratia gandului).
- nu ar exista razboiul vrajmasilor nevazuti, ci singure nesimtirea si rautatea umana sunt motoarele faradelegilor
- in afara pacatelor grosiere lucrate in fapta nu ar conta curatia gandurilor si a inimii
- patima desfranarii este total nelucratore la mireni si doar calugarii trebuie sa isi ia masuri speciale de precautie.
Toate acestea sunt premise false. De aceea:
-nu putem sti daca un om pe care l-am vazut pacatuind e cu adevarat un netrebnic sau e un om razboit cum nu ne inchipuim (si la modul in care, poate, noi nici nu am rezista) de fortele intunericului
-trebuie sa ne rezervam si noi, cei din lume, timp sa punem lanterna constiintei prin ungherele sufletesti si sa curatam paienjenii ca sa se poata salaslui intru noi Lumina
- nu e indicata pentru nimeni o purtare sloboda fata de sexul opus (strangeri de mana si alte atingeri aparent banale, zambet si amabilitate speciala fata de cineva, convorbiri fara rost sau prea indelungate, preocupare excesiva a mintii in directii extraconjugale, nu mai vorbesc de flirt, complimente, ocheade sau glume cu subinteles plasate aiurea).
Toate acestea lucrate fiind ajuta mult in viata de cuplu, aducand liniste si sanatate duhovniceasca in relatiile cu oamenii si propasind smerenia si dragostea veritabila de aproapele (nu un soi de dragoste bolnava manjita cu necuratia gandului).
Saturday, December 15, 2018
El este...
...noul locuitor al casei noastre, Niki. Acest nume e rezultatul unui compromis, caci initial se numea Nicolae.
Din cauza acestui nume insa, s-au scandalizat fetele mari, mai riguroase ca mine: "cum sa dai nume de sfinti la animale?!"
Uite cum: am cumparat pestele cadou pentru baietei de sf Nicolae. Atat de mult s-au bucurat de el, atat l-au privit si i-au vorbit, i-au cantat, incat m-am temut ca se vor atasa prea tare de el.
Atunci am zis sa preintampin cumva un soc emotional in cazul in care pestele nu va rezista la noi. Le-am spus ca pestii sunt foarte sensibili, ca se imbolnavesc usor si unii chiar mor la scurt timp dupa ce isi schimba mediul. Ei au venit cu propunerea sa ii dam numele Nicolae ca sa il ocroteasca sfantul. Le-am explicat ca oricum durata lui maxima de viata ar fi cam doi ani.
Grigo a promis sa il ingrijeasca foarte atent "ca sa-si traiasca si el viata la maxim si sa se simta la noi mai bine ca la Auchan"
Ca sa fie fericit au avut grija si de eventualele placeri estetice ale pestelui si i-au pus si beteala in jurul acvariului😊
Din cauza acestui nume insa, s-au scandalizat fetele mari, mai riguroase ca mine: "cum sa dai nume de sfinti la animale?!"
ele au primpijamalute noi |
Atunci am zis sa preintampin cumva un soc emotional in cazul in care pestele nu va rezista la noi. Le-am spus ca pestii sunt foarte sensibili, ca se imbolnavesc usor si unii chiar mor la scurt timp dupa ce isi schimba mediul. Ei au venit cu propunerea sa ii dam numele Nicolae ca sa il ocroteasca sfantul. Le-am explicat ca oricum durata lui maxima de viata ar fi cam doi ani.
Grigo a promis sa il ingrijeasca foarte atent "ca sa-si traiasca si el viata la maxim si sa se simta la noi mai bine ca la Auchan"
Ca sa fie fericit au avut grija si de eventualele placeri estetice ale pestelui si i-au pus si beteala in jurul acvariului😊
In ultima...
...perioada am fost foarte prinsa cu treburi, de abia am avut timp sa respir. In asteptarea noului copil si-a facut simtita prezenta sindromul "nesting" si gandurile mi-au fost acaparate de planuri de reorganizare a casei.
Imi doresc sa aiba fiecare un spatiu adecvat pentru odihna (am avut in tinerete perioade in care am dormit noi doi si primii trei copii intr-un singur pat, apoi sotul s-a mutat efectiv pe jos si nu vreau sa se mai repete), sa avem loc suficient de depozitare ca sa nu simtim la maxim cat de congestionat e apartamentul (in mod obiectiv 70 mp sunt prea putin pentru 8 oameni, dar mici trucuri - de ex folosirea culorilor deschise, a oglinzilor, simplificarea decorului - pot reduce senzatia apasatoare de supraincarcare) si as vrea sa strang treptat niste bani pentru mobilier de bucatarie care sa ne permita din cand in cand sa mancam toti la masa (lucru care nu mai e posibil momentan, caci s-au marit copiii). Cu baile n-am ce face si nici cu minusculul hol de la intrare. Vrand, nevrand, stam la coada 😊
Cer de la Dumnezeu dreapta socoteala, stiinta aceasta de a pivota intre realitatile duhovnicesti si cele materiale, intelegerea adanca a faptului ca pe acestea ale trupului trebuie sa le fac fara ca pe cele duhovnicesti sa le las. Ma rog de sfanta Ecaterina sa imi fie calauzitoare a gandului ca sa iau decizii de bun-simt si sa pot sa ma asez intr-o stare sufleteasca echilibrata.
Problematizez atat chestiuni firesti dealtfel, fiindca adesea mi se intampla fie sa ma implic total in actiuni lumesti, fie sa ma scarbesc de ele si sa devin delasatoare. Incerc sa merg (grea treaba) pe muchia fina unde se impletesc bucuria de a ma osteni trupeste cu bucuria de a astepta trecerea la cele vesnice.
Imi doresc sa aiba fiecare un spatiu adecvat pentru odihna (am avut in tinerete perioade in care am dormit noi doi si primii trei copii intr-un singur pat, apoi sotul s-a mutat efectiv pe jos si nu vreau sa se mai repete), sa avem loc suficient de depozitare ca sa nu simtim la maxim cat de congestionat e apartamentul (in mod obiectiv 70 mp sunt prea putin pentru 8 oameni, dar mici trucuri - de ex folosirea culorilor deschise, a oglinzilor, simplificarea decorului - pot reduce senzatia apasatoare de supraincarcare) si as vrea sa strang treptat niste bani pentru mobilier de bucatarie care sa ne permita din cand in cand sa mancam toti la masa (lucru care nu mai e posibil momentan, caci s-au marit copiii). Cu baile n-am ce face si nici cu minusculul hol de la intrare. Vrand, nevrand, stam la coada 😊
Cer de la Dumnezeu dreapta socoteala, stiinta aceasta de a pivota intre realitatile duhovnicesti si cele materiale, intelegerea adanca a faptului ca pe acestea ale trupului trebuie sa le fac fara ca pe cele duhovnicesti sa le las. Ma rog de sfanta Ecaterina sa imi fie calauzitoare a gandului ca sa iau decizii de bun-simt si sa pot sa ma asez intr-o stare sufleteasca echilibrata.
Problematizez atat chestiuni firesti dealtfel, fiindca adesea mi se intampla fie sa ma implic total in actiuni lumesti, fie sa ma scarbesc de ele si sa devin delasatoare. Incerc sa merg (grea treaba) pe muchia fina unde se impletesc bucuria de a ma osteni trupeste cu bucuria de a astepta trecerea la cele vesnice.
Thursday, December 6, 2018
De la prima...
...evocare a chipului sau duhovnicesc l-am indragit pe pr Grigorie de la Dohiariu.
De la pomenirea la 40 de zile a trecerii sfintiei sale la Domnul am primit amintire o carte scrisa de dansul si realizata intr-un stil care o face accesibila si placuta tuturor varstelor:
De la pomenirea la 40 de zile a trecerii sfintiei sale la Domnul am primit amintire o carte scrisa de dansul si realizata intr-un stil care o face accesibila si placuta tuturor varstelor:
Tuesday, December 4, 2018
Prescuri...
...cu maia. Cu asa ceva ma "joc" in ultimul timp impreuna cu copiii mai mititei. Sunt facute fara nicio documentare prealabila. Trebuie totusi sa ma mobilizez sa caut care e secretul prescurelelor perfect modelate, uniform pufoase si impecabil coapte.
Cursuri...
...de parenting, carti de parenting pot fi citite de curiozitate, pentru a cunoaste si alte abordari in afara viziunii personale despre relatia cu copiii. Le-as mai folosi pentru ca descriu generalitati ale comportamentului uman la varsta mica si m-ar ajuta sa nu etichetez drept iesite din comun anumite reactii ale copiilor. Am mari indoieli insa ca toate astea sunt de un real folos in ceea ce priveste aspectul formarii duhovnicesti a celor mici.
Inclin sa cred ca parentingul crestin este mai degraba ceva tainic, care nu se invata din retete prefabricate de altii, ci se deprinde pentru fiecare copil in parte, parintele crescand si el odata cu pruncul si conlucrand cu Hristos in misiunea de pastorire a sufletelor randuite sa vina pe lume in familia fiecaruia.
Inclin sa cred ca parentingul crestin este mai degraba ceva tainic, care nu se invata din retete prefabricate de altii, ci se deprinde pentru fiecare copil in parte, parintele crescand si el odata cu pruncul si conlucrand cu Hristos in misiunea de pastorire a sufletelor randuite sa vina pe lume in familia fiecaruia.
Ce n-am facut...
...in viata mea pana acum? N-am pitrocit zeama de varza on my own. Anul acesta, daca tati nu a fost cu noi, am preluat eu comanda butoiului😊
Am descoperit si cum trebuie sa tragi cu furtunul ca sa nu se formeze goluri de aer si sa intrerupa coloana de lichid: faci presiune negativa cu capatul liber al furtunului in sus, apoi mentii zeama acolo astupand cu degetul si abia apoi cobori cu el spre galeata. Mi-a luat ceva timp pana sa ma prind.
Bineinteles am avut ajutoare: copiii mai mari au ridicat galetile pline si eu doar le-am umplut.