Cum de ne-a adus...

...Dumnezeu pe mine si pe sotul meu la lumina credintei? Amandoi provenim din familii de atei comunisti in care numele Domnului era pomenit mult mai rar decat numele vrajmasului, si chiar si asa o parte din sintagmele care contineau cuvantul Dumnezeu sau Hristos erau injuraturi.

Amandoi am avut cate un bunic mai credincios in viata caruia am deschis ochii si pe o alta prezenta decat ceea ce tine de materie. Nu erau insa foarte apropiati de biserica. Bunica se ruga seara, ma lua cu ea la cimitir sa se roage pentru cei adormiti ai ei, iar tataie al lui ii povestea istorioare din viata Mantuitorului. In casele lor am vazut icoane, la noi acasa, nu. Asta a fost in copilaria mica, dupa care nu ne-a mai interesat subiectul pana la adolescenta, cand a inceput a ne framanta "nelinistea cea buna".

Se prea poate ca Dumnezeu  sa fi facut mila cu noi si cu neamul nostru pentru oarecare fapte bune ale inaintasilor nostri: strabunicii mei au ctitorit biserica din sat, iar bunicul lui a acoperit greseala unor prieteni si a preferat sa faca doar el inchisoare (sapte ani, pe vremea comunistilor) decat sa ii toarne pe ei, ca sa nu sufere si familiile acelora.