Nu stiu cum...

...erau cei de altadata, dar noi, cei de astazi suntem niste oameni ai vorbelor, mai ales cand vine vorba de cele duhovnicesti. Se predica mult, avem acces la multe scrieri bisericesti, stam bine cu teoria, dar prea putin punem in practica.

Cand randuielile duhovnicesti incep sa stramtoreze confortul personal punem punct lucrarii virtutii, gasind ca pretext discernamantul, ferirea de ispitele de-a dreapta si mai ales ferirea de mandrie.

(Ma termina sa aud enuntandu-se urmatoarea strategie stupida: mai pacatuiesc ca sa ma mai smeresc. Sora geamana a acestei idei, cu acelasi potential de distrugere duhovniceasca este: nu ma mai rog, nu mai fac nevointa ca sa nu am ispite. Lasa duhovnicul sa te opreasca daca e ceva in neregula, in rest fa cate fapte bune poti, caci vremea este scurta.)

Multele carti duhovnicesti pe care le avem in biblioteca nu sunt uneori altceva decat niste filacterii fariseice care nu ne vor ajuta in ziua judecatii daca nu ne vom fi formatat inima dupa invataturile lor. Nu spun ca nu e lucru bun sa citim astfel de carti, dar daca ramanem doar la acest stadiu ele nu ne vor fi merinde pentru viata vesnica.