...o femeie cu gura multa ma lovesc mereu de ispita de a cleveti cand mi se pare ca cineva face nedreptati/abuzuri. Nu caut neaparat sa denigrez pe cel care asupreste, ci mai ales sa solidarizez cu altii in acest spirit justitiar macar la nivel de cuvant. Asta ma mangaie foarte mult si ma face sa neglijez efectul secundar al defaimarii.
Neputand sa ma abtin cu desavarsire de la acest obicei vatamator, am de gand sa incerc un truc scornit la disperare: sa scriu intr-un caiet tot ce judec, desconsider sau ma contrariaza la altii. Ulterior poate il voi distruge sau cel mult va fi citit de cei ff apropiati ai mei daca mor subit (Doamne, fereste!).
Siretlicul pare cu atat mai bun cu cat ma face sa anulez cleveteala reala cu gandul sa o trec in catastif candva. Fiind foarte prinsa cu treburile nu gasesc prea curand timp sa ma asez in liniste la masa de scris. Pana la urma multe din of-uri sfarsesc prin a mi se parea irelevante (prea putin importante pentru a fi consemnate) sau chiar prin a fi uitate cu desavarsire.
O idee pe care cred/sper ca o voi incerca si eu, tot ca o solutie disperata de a ma opri din obiceiul asta daunator.
ReplyDeleteEu am pastrat undeva notat ce ne-a zis Pr Proclu Nicau:
ReplyDelete" Când vine tulburarea, şi-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine”. Si pana maine uiti, si uite asa n-ai mai facut pacatul...
La fel si despre clevetire, te gandesti ca vei spune data viitoare cand mai vine vorba despre acea fapta sau acea persoana...