Cu gandul la...

...Creanga, care asa bine stie sa spuna lucrurile, as trage si eu o linie dupa fiecare decada a vietii: "nici cuminte pana la 20, nici frumoasa pana la 30 si nici bogata pana la 40 nu m-am facut"😊
Si toate astea ar fi cum ar fi, dar constat ca nu stiu sa gatesc si eu ca lumea normala. Sa ma justific, dar.

Mama m-a pregatit pentru viata in stil carierist si daca invatam super-bine se putea considera ca sunt foarte pregatita pentru viata. Niciodata nu am auzit de la ea sintagma "o sa te mariti" si nici nu imi dadea de inteles ca am sa fiu vreodata vioara intai in bucatarie. Bunicile mele nu au fost deloc interesate sa ma initieze in arta culinara in mod serios. Eu nici atat nu eram atrasa de partea de preparare a mancarii. O savuram si fugeam la joaca.

In stadiul acesta cu experienta aproape zero, m-am maritat. A urmat un lung sir de experiente, de esecuri si reusite pe care incercam sa le memorez, dar nu imi iesea. De mandra ce eram, nu intrebam pe nimeni nimic, ci preferam sa fiu autodidacta. Aveam cateva carti de bucate, dar mai dragi imi erau revistele "Practic". Pe vremea aceea nu aveam internet. Oricum, firea mea rebela a iesit la iveala si la coada cratitei, eu neputand respecta intocmai niciuna, dar niciuna, dintre retetele citite.

Timpul alocat desavarsirii in bucatarie era extrem de redus: eram la facultate, deci cursuri, laboratoare si sesiuni curgeau nestavilit, ba eram gravida, ba lehuza, ba alaptam full time. Asa se face ca am ajuns la venerabila-mi varsta dezvoltand un stil propriu de a gati, cu tendinte retro si veritabile accente rustico-manastiresti in care sunt nelipsite ciorbele (dar nu de-alea apa chioara) painea de casa sau mamaliga, muraturile, ceapa si usturoiul. Din fericire ma completeaza cu succes sotul meu, sedus fiind de bucataria mediteraneana, cu mult peste si fructe de mare, cu lamai si ulei de masline, precum si cu bogate salate verzi. A nu se citi "astia nu mananca deloc carne"😊

Din motivele enumerate mai sus eu nici nu pot da o reteta cuiva si nici nu pot explica de la a la z cum fac o ciorba. O tot gust si mai adaug cate ceva pana sunt multumita de rezultat. Toate astea ma fac sa ma simt incorsetata de oala sub presiune.

Rarissime pe aragazul nostru sunt produsele de patiserie (am ce am cu glutenul, desi inca mai consum) si dulciurile. Daca vreau ceva dulce, o felie de paine cu unt si miere ma multumeste deplin.

Astazi am in plan sa incerc ratatouille, fiindca tot au privit copiii desenul, (pana la urma e un ghiveci de legume si iti lasa multa libertate sa jonglezi cu gustul principal) cu niste vinete si ardei de la congelator. Trebuie sa imi iau musai si dovlecei. In mod sigur voi adauga in reteta corecta orez (inca nu m-am hotarat daca il amestec sau il pun separat pe farfurie) ca sa fie mai satios.