Friday, March 16, 2018

Cand a auzit...

...ca e posibil ca Ionut sa mearga la liceul militar, Grigo a si inceput sa isi faca probleme ca fratele lui mai mare va pleca in razboi. A plans toata seara cu lacrimi de crocodil, iar a doua zi s-a trezit la 4.00 de stres. Mi-a spus ca putem sa facem ce vrem, dar el s-a hotarat sa nu vina la inmormantare la Ionut, fiindca el nu mai poate sa vada si sa treaca prin asta.
Trauma este inca acolo, desi el pare un copil tare vesel la suprafata.
at

8 comments:

  1. AnonymousMarch 16, 2018 at 11:59 AM

    Cum reușiți sa priviți cu nădejde înainte? Cred ca doar gândul ca viața veșnică e cea care contează și ca toate se întâmplă, iar Dumnezeu știe de ele și de fiecare om..Ce ați răspuns micuțului ?

    ReplyDelete
    Replies
    1. ecaterinaMarch 16, 2018 at 1:03 PM

      Nu stiu. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu sunt deznadajduita, dar nu ma mai pot entuziasma ca inainte de nimic si de nimeni in lume. Am o constiinta mai acuta ca toti suntem trecatori, dar asta nu ma panicheaza decat rareori. Sunt cumva ca in versetul acela "cei ce se bucura sa fie ca si cand nu s-ar bucura deplin".

      Delete
    2. ecaterinaMarch 16, 2018 at 1:11 PM

      I-am spus ca Dumnezeu nu ne pune in situatii pe care sa nu le putem depasi, iar eu nu l-as forta niciodata sa faca ceva ce il depaseste. El nu a vrut sa intre in curtea cimitirului la inmormantarea Elenei si l-am lasat afara cu doamna lui invatatoare. Iuliana nu a vrut sa intre in camera in care era Elena adormita sa nu o vada asa si nu am insistat.
      Despre bucuria vietii vesnice le tot vorbim, dar nu par prea patrunsi de ideea asta. Pesemne si comportamentul nostru (tristetea, plansul) ne face sa nu fim credibili.

      Delete
  2. AnonymousMarch 16, 2018 at 1:00 PM

    Dragul de el, are un suflet nobil!
    Și mie mi se pare o adevărată bătaie de joc să ne trimitem proprii copii spre a se pregăti să devină "carne de tun" pentru folosul străinilor... Eu am trei băieți și mă rog să nu ajungem acele vremuri de război pe plaiurile noastre.
    Chiar nu aveți altă opțiune de liceu? Athoniada nu v-ar interesa? E cât 1000 de licee militare...

    ReplyDelete
    Replies
    1. ecaterinaMarch 16, 2018 at 10:22 PM

      Cum sa nu aiba alte optiuni?! Sunt o multime de licee in oras. Il atragea pe el ideea asta. Pe timp de pace e chiar avantajos sa termini liceul si sa fii automat incadrat undeva pe un salariu bun chiar daca nu iei la academia militara. In plus, a fi tanar pensionar e un privilegiu pe care putine meserii il ofera.

      Athoniada? Nu simte ca ar putea fi un viitor preot. Mi s-ar parea periculos sa il fortez sau manipulez eu in directia asta.

      Mie mi se pare mai bine sa faca liceul de acasa, fiindca e inca mic si nu poate lua o decizie pe viata. Poate nu stiati, dar daca faci lic militar si te reorientezi la sfarsit, parintii platesc toate cheltuielile de scolarizare pt cei 4 ani de liceu. Nu ma simt in stare de asemenea riscuri.

      Delete
  3. AnonymousMarch 17, 2018 at 2:49 AM

    Athoniada nu este o optiune buna pentru un copil din afara Greciei mai ales pentru ca nu prea mai are apoi cai de intoarcere si la o varsta atat de mica nimeni nu poate fi sigur de ce va vrea sa faca cu viata lui. Asta bineinteles negandindu ma la cazuri extreme: moartea parintilor, batai acasa etc in aceste cazuri sigur e mai bine in Athos.

    MariaM

    ReplyDelete
  4. AnonymousMarch 17, 2018 at 12:39 PM

    @MariaM
    http://altarulcredintei.md/mihail-la-12-ani-in-athos-elev-la-athoniada/

    ReplyDelete
    Replies
    1. AnonymousMarch 18, 2018 at 3:19 AM

      Exact cum spuneam. In cazuri de genul asta: parinti romani , copil nascut in Grecia so domiciliul in Italia , probabil fara locuri de munca sigure, fara rude sa ajute, fara cetatenie si fara posibilitatea de a ajuta copilul la studiu sau de a ii plati meditator , optiunea este una viabila. Dar nu cred ca Ecaterina este in aceasta situatie.

      MariaM

      Delete