... au o capacitate extraordinara de a duce pe umeri munti de suferinta, de a face fata necazurilor si greutatilor adevarate ale vietii, dar cel mai mult ma uimeste puterea lor de a uita durerea si forta de a accepta si ierta (batai, betii, desfrauri). Filosoafele inchipuite ca mine vor merge cu multa rusine in urma lor la ceasul judecatii.
Stiu ca am mai scris despre asta, dar viata imi scoate in cale povesti adevarate din care nu pot sa nu desprind modele si invataturi, fiindca sunt convinsa ca nu intamplator ingaduie Domnul sa le aud.
PS Nu simt sa adaug si eu vreun mesaj pompos de Craciun pe langa miliardele care umplu internetul. Nu e momentul sa incerc sa imi storc creierii sa fiu originala si interesanta. Vreau mai ales in aceste zile sa ma intorc catre locul inimii mele si sa chem de acolo numele Domnului.
Aceste doua povesti de viata m-au intarit:
ReplyDeletehttp://altarulcredintei.md/nu-lasa-sufletul-sa-se-leneveasca-2/
http://altarulcredintei.md/biruinta-bunatatii-si-a-rabdarii/
deci e de laudat sa accepti batai, betii, desfrauri? Eu nu cred ca se poate trai intr-un asemenea mediu, mai ales cu copii.
ReplyDeleteMihaela