Nu ma distreaza deloc nici umorul pe teme conjugale. Lumea spune glume despre cum se inseala reciproc, despre cat de satui sunt unul de celalalt, despre cum il tine nevasta sub papuc pe barbat, despre cat munceste ea in timp ce el sta la televizor, despre cat e ea de cheltuitoare si el atasat de masina si despre multe alte cuie din talpa casniciilor contemporane.
Eu nu inteleg cum unii pot sa rada de ceva ce pentru altii e izvor de suferinta. Hazul de necaz nu e neaparat vindecator. Ironia poate amplifica o situatie dificila preexistenta si, ceea ce e mai grav, poate avea un rol formator asupra cuplurilor. Nici nu pasesc bine pragul cununiei ca sunt intoxicati cu preconceptii sumbre despre armonia pe termen lung.
Oamenii trebuie incurajati in calatoria lor fiindca adevarata implinire in casatorie chiar este accesibila. Ne impiedica de la aceasta doar departarea de poruncile evanghelice. Daca nu poti sa marturisesti din suflet acestea, macar nu distruge nadejdea tinerilor care pun inceput bun.
Am convingerea că, deși pare că timpul/ îmbătrânirea ne face să ne depărtăm unul de celălalt în cuplu, totul este schimbarea centrării atentiei :l-am cunoscut pe cel/cea cu care m-am căsătorit, i-am văzut limitele, și îl iubesc cumva altfel față de cum era la început (nu în sensul rău). Dar încep să văd că numai apropierea personală de Dumnezeu ne apropie pe amândoi unul de celălalt, ca și cum am urca pe lateralele unui triunghi isoscel, în vârful căruia este Iubirea.
ReplyDeleteIleana
Nici mie nu-mi plac deloc glumele si ironiile care vizeaza viata de familie sau relatia intre sot si sotie. De asemenea, sunt cu totul impotriva discutiilor-complice intre femei care duc la concluzii "toti barbatii sunt in modul X" pentru ca, automat, se creeaza o mica prapastie intre sot si sotie in momentul in care ea accepta, chiar si tacit sau zambind, ca sotul ei e si el asa cum spun celelalte femei despre barbatii lor.
ReplyDeleteViata de familie nu e usoara, ambii soti au caracteristici specifice care pot fi suparatoare. Dar de aceea suntem impreuna, ca sa ne sustinem si slefuim unul pe altul, desi suntem foarte diferiti prin natura noastra (barbatul ia decizii rational, iar femeia ia decizii cu inima). In viata de familie nu trebuie sa fie decat sotul si sotia, iar in mijlocul lor Dumnezeu.