Ce rabda...

...alte femei cunoscute (nu stiu de ce, dar exemplele din carti nu au asa impact) ma ajuta enorm sa nu mai cartesc niciodata fata de sotul meu. Sunt in biserica familii unde femeile se sfintesc prin multa suferinta. Nu stiu ce pacate au ele la activ si nici ce raspuns vor da barbatii lor la judecata, dar stiu ca nu as putea duce grosolanii ca acelea pe care le aud.

Mama de cinci copii, gravida cu al saselea, batuta de socri sau lovita de sot pe temeiul vorbelor spuse de ei,  nu are parte niciodata de o atitudine protectoare din partea lui. Si sta cu el si il ingrijeste si il iubeste!!!
Altele se confrunta cu ispita pornografiei si sunt jignite cum ca nu sunt la inaltime. Am intrebat pe una dintre ele de ce mai sta cu el si mi-a spus ca simte ca trebuie sa faca rabdare si vrea ca toata suferinta ei sa o converteasca intr-o jertfa inaintea lui Dumnezeu pentru copii.
Un parinte mi.a povestit de mama lui pe care o dadea sotul afara din casa cand se enerva, cu tot cu cei 12 copii, chiar si iarna sa fi fost.

Mai deschideti careva gura, ca nu sunteti intelese, ascultate si nu primiti flori? Eu, una, ma simt mica si netrebnica, eu, care nu am primit o palma toata viata si care ma deranjez daca vreodata barbatul se arata mai jovial cu strainii decat acasa.

Nu ma pot abtine insa sa nu ma intreb cum gestioneaza duhovnicii cazul celui insensibil din familie...

PS Nu sunt pentru a nu comunica standardele si asteptarile tale de la partener, dar unde el nu se poate schimba, si vine vorba de rabdare, cred ca ajuta sa te uiti imprejur sa constientizam ce cruce usoara avem de dus.