Cand aducem ceva la cimitir, totdeauna trebuie sa tinem cont ca lucrurile frumoase tenteaza. Aceasta e una dintre realitatile cele mai blande care tin de pompe funebre.
O alta fata nevazuta este conflictul teritorial. Spre apus mormantul Elenei se invecineaza foarte aproape cu mormantul unui baiat de 16 ani. Asta pentru ca parintii copilului nu au pastrat aliniamentul cu celelalte cavouri. Pe motivul acesta am avut parte nu numai de blesteme si injuraturi, ci si de accesele de violenta ale doamnei respective care s-a racorit tragand sa rupa crucea Elenei si dand cu picioarele in caramizi.
Trebuie sa fii de piatra sa nu te atinga toate aceste uraciuni.
V-aș povesti pățania noastră, dar....e mult peste ceea ce v-ati putea imagina.... Cu ajutorul Lui Dumnezeu, toate trec.
ReplyDeletePovestiti-ne, daca nu va e greu. E mai bine sa fie omul pregatit psihologic macar.
DeleteO alta patanie a noastra: cineva a trecut pe la mormant si a lasat o candela aprinsa foarte aproape de piciorul crucii de lemn. A ars o parte iar restul s-a afumat. Au fost necesare reparatii, revopsire.
Deletefrumos morman i-ati facut...nu pot sa cred ca un om e capabil sa dea intr-o cruce efectiv fara motive...fi-ti tare nu va lasa MAICA SFANTA SI NICI ELENA..PRIN SUFERINTA ASTA PE NEDREPT ,DIN PARTEA ACELEI DOAMNE INGERUL VA IMPLETESTE O MINUNATA CUNUNA..RABDATI CHIAR DACA VA E IMENS DE GREU...O SA MA ROG SI EU PT DVS,NU CA- S SFANT CI PT CA RUGACIUNEA PT APROAPELE E INTODEAUNA IMPLINITA...POATE CA E IDEAL SA ZICETI RUGACIUNEA DATA DE MAICA SFANTA PARINTELUI GHERONITIE PUIU:DOAMNE INTOARCE-I LA RUGACIUNE SI BUNATATE PE VRAJMASII MEI (DE 30 DE ROI PE ZI TIMP DE 40 DE ZILE...VA IMBRATISEZ CU MARE DRAG-O MAMICA CU 5 COPII CARE VA IUBESTE MULT FETITA .
ReplyDeleteDragă doamnă Ecaterina,
ReplyDeleteCitind această postare, m-am convins şi mai mult de răutatea inexplicabilă a omului şi vă înțeleg perfect. Eu, să fi fost în locul dvs., nu m-aş fi abținut chiar de tot şi i-aș fi lăsat niște "dovezi" ale întâlnirii noastre,când aş fi văzut-o profanând mormântul fetiței MELE, atunci când tot dânsa era cu musca pe căciulă. Sunt o fire mai "aprinsă" şi mă enervez uşor, aşa că vă felicit pentru puterea enormă de a reacționa în felul în care ați făcut!
Dumnezeu să vă întărească!
E.
Eu cred că e vorba de răutatea diavolului care nu răbda sfintenia pruncutei. Și de unii oamenii care, ispitiți de acesta, au lucrat toate răutățile :(. Draga Ecaterina, gândul la Măicuța Domnului stand la picioarele Crucii, vazandu-si Fiul împuns cu sulița... Ea Însăși sa te mângâie!
DeleteFoarte urat!De neinchipuit...cum sa faci asaceva, nu e destula durerea pe care cu siguranta si dansa a trait-o, ce rezolvi cu asemenea gesturi. Oricum e tare trist...2 tineri plecati atat de devreme intr-o tara ca Romania unde si asa, atat de putini copii se nasc. Viitorul nostru....Alice
ReplyDeleteNu va supărați pe femeia aceea, suferă, nu știe sa sufere altfel, probabil e supărată pe întreaga lume si pe Dumnezeu, încercați sa v-o apropiați, durerea e la fel... Mi-e mila de oameni, de noi, de mine... Cât suntem de slabi, de fragili... Claudia.
ReplyDeleteNu e suparare. E soc.
DeleteMa sperie iesirile astea
DeleteDoamne ajuta.
ReplyDeletePentru mine, cei care isi pierd copiii sunt ca niste sfinti, carora nu m-as sfii sa le sarut mainile...
Asa este si pr. Vasile Gavrila, de la Biserica "Rusa" din Bucuresti:
"Primul copil mi-a murit în braţe. Era fetiţă şi a murit de cancer când avea doar trei ani şi jumătate. A avut o tumoare intra-abdominală, a fost operată de două ori, însă nu s-a mai putut face nimic... În faţa morţii eşti uluit, descumpănit, nu ştii ce să faci şi te întrebi cum vei putea merge mai departe. Mi-am dat seama, însă, că Dumnezeu îţi dă putere să depăşeşti aceste momente.
Cei care caută ajutorul lui Dumnezeu, cu certitudine pot depăşi astfel de cumpene. Iisus s-a răstignit pentru noi, a murit şi a înviat, iar din asta trebuie să ne dăm seama că ultimul cuvânt nu îl are moartea, ci Învierea. Un alt moment greu pentru mine a fost în 2001. Am nimerit în mijlocul unei altercaţii, undeva pe lângă pasajul Militari. A fost o agresiune dură, am fost bătut rău... Am avut multiple hematoame şi am fost operat pe creier. Însă Dumnezeu a avut grijă de mine şi m-a salvat."
Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/spovedania-duhovnicului-tv-1_50abae457c42d5a6637e69cd/index.html
(Alexandra)
nici nu putea sa fie alt mormant decat unul cu cruce..caci si Elenuta a avyut o curce iar acum are cununa...fiti puternica DOMNUL VA IUBESTE!
ReplyDeleteVA AJUTA PRODULSUL NATURIST LAPTISOR DE MATCA PUR...VA DA PUTINA ENERGIE STIU CA SUNTETI TARE DAR AEFECTE POZITIVE ASUPRA TRUPULUI.
ReplyDelete@Violeta argatu: te rugam sa ni te destanui fiecare avem ce invata unii de la altii iertare! DOAMNE AJUTA!
ReplyDeleteNu stiu ce sa zic... Am scris deja, cu rugămintea de a nu fi postata relatarea mea. Multumesc mult pt că nu ați postat.
ReplyDeleteE o chestie foarte delicata, și nu prea are nimeni nimic de câștigat :)
Din "Mantuirea in viata de familie" de Sf. Teofan Zavoratul:
ReplyDelete"DESPRE NECAZUL UNOR PĂRINŢI CE SI-AU PIERDUT COPIII
Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră! De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Este un lucru atât de firesc, încât şi Domnul, Care pretutindenea este, văzând suferinţa voastră, nu va fi jignit de faptul că întâmpinaţi cu durere în inimă ceea ce El - bineînţeles, din dragoste faţă de voi - a binevoit să vă trimită. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov. Lui Iov i s-au luat zece copii deodată... Bineînţeles, şi el s-a întristat, dar n-a lăsat întristarea sa să se reverse peste măsură, ci a biruit-o prin seninătatea cea născută din încredinţarea în voia lui Dumnezeu. „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat", încorda-ţi-vă şi Dumneavoastră să vă înălţaţi la treapta unei asemenea credinţe în Dumnezeu. Dacă nu veţi avea destulă credinţă, strigaţi către Dumnezeu, Care este aproape şi ajută grabnic, iar El vă va plini lipsa. Dumneavoastră înşivă aţ i arătat izvorul de unde trebuie să luaţi mângâiere: credinţa în faptul că odraslele voastre se află lângă Dumnezeu în mai bună stare decât erau în braţele Dumneavoastră părinteşti. Ei nu sunt lipsiţi nici de împărtăşirea cu
34
Dumneavoastră, ci vă sunt aproape. Eu cred că sunt foarte miraţi văzând că plângeţi şi se întreabă unul pe altul: „De ce plâng tăticul şi mămica ? Nouă ne e atât de bine. Nu vrem înapoi, ci vrem ca ei să se mute la noi mai repede". Vă sporiţi jalea pentru cei răposaţi şi prin închipuirea înşelătoare a stării lor de după moarte. Vă închipuiţi cum zac în mormânt, cum sunt coborâţi în pământul umed şi întunecat. De fapt, îndată ce sufletul a ieşit din trup, merge pe altă cale. Trebuie să vă închipuiţi sufletele lor „în loc luminat, în loc de răcoare". Iar Dumneavoastră vă chinuiţi aproape degeaba. Binevoiţi a vă linişti puţin câte puţin, până ce vă veţi linişti cu totul. Nu uitaţi nici să înălţaţi mulţumită către Dumnezeu, căci pentru toate se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu. Vă doresc deplină reuşită în aceasta. Dumnezeu a toată mângâierea să vă mângâie cu mângâierea Sa părintească. Ce învăţăm de aici ? Trebuie să arătăm atât lui Dumnezeu cât şi oamenilor că nu în desert ni s-au tot repetat adevărurile dumnezeieşti. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă mângâie. Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu, Episcopul Teofan"
Alexandra
"DESPRE ACEEAŞI
ReplyDeleteMila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră! Vă înţeleg amărăciunea, dar vă spun iarăşi: amărâţi-vă cu măsură. Treceţi cu inima prin făgăduinţele luminoasei noastre credinţe: câte vederi duhovniceşti veţi culege din ea spre mângâierea necazului Dumneavoastră ! Sau nu credeţi că
Dumnezeu ştie mai bine ce e mai de folos pentru Dumneavoastră şi pentru odraslele Dumneavoastră? Sau presupuneţi că Dumnezeu v-a uitat, şi că El n-a băgat în seamă cele întâmplate cu Dumneavoastră, şi că acestea au avut loc fără să fie îndreptate spre binele Dumneavoastră? Sau credeţi că vă este părinte vitreg, nu Tată bun ? V-aţi îndreptat toată luarea-aminte numai spre partea amară a problemei şi nu vedeţi purtarea de grijă a lui Dumnezeu ?! Ea există cu adevărat... Nu o simţiţi ?! Aşa e ea, nu se simte acum, însă se va vedea după... înviaţi-vă deci credinţa, şi mângâierea se va revărsa ca un râu din ea. Să vă povestesc o întâmplare, în Sankt-Petersburg trăia o mare doamnă... Şi-a pierdut cei trei copii deştepţi, frumoşi, binecrescuţi - mai ales cea mare era foarte evlavioasă şi ştia să se roage. Puţin a fost necazul ei ?! Staţi să vedeţi. Nu după multă vreme a rămas fără soţ, şi nu numai atât: a rămas pe drumuri, întristarea ei nu cunoştea margini. Se îmbărbăta, încredinţându-se prin rugăciuni voii lui Dumnezeu. Totuşi, durerea o rodea, în fine, Domnul S-a milostivit şi i-a trimis un vis spre mângâiere... Şia văzut soţul într-un loc neguros. L-a întrebat: „Cum îţi e ?" „Nu te nelinişti", a răspuns acela, „Milostiv e Domnul, dar trebuie să rabd până ce se va depărta bezna asta". „Dar copiii ?" „Copiii sunt acolo", a răspuns el arătând spre cer. „Cu Maşa ce-i?" (Maşa era cea mare, care avea cinci ani). „Pe Maşa o trimite Dumnezeu pe pământ să-i mângâie pe necăjiţi..." De atunci, mâhnirea s-a depărtat de la ea. Aţ i văzut unde erau copiii? Şi ai Dumneavoastră sunt tot acolo. Ar mai fi nimerit acolo dacă ar fi rămas în viaţă ? Deci, ce este mai bine să doriţi Dumneavoastră, ca părinţi, pentru copiii Dumneavoastră ?
35
Opriţi-vă asupra acestui gând: că soarta copiilor Dumneavoastră a fost rânduită în cel mai bun chip cu putinţă, si terminaţi cu întristarea. Şi Dumneavoastră veţi muri, şi va fi cine să vă întâmpine, poate chiar să vă apere... Domnul să vă dăruiască toată mângâierea. Al Dumneavoastră rugător către Dumnezeu, Episcopul Teofan "
("Mantuirea in viata de familie" de Sf. Teofan Zavoratul)
Alexandra
"DESPRE ACEEAŞI
ReplyDeleteMila lui Dumnezeu să fie cu noi! Îmi pare foarte rău pentru pierderile Dumneavoastră. Domnul să vă mângâie! Căutaţi mângâiere la mine iarăşi... Cu toată bucuria v-aş mângâia - dar unul şi acelaşi cântec, repetat a doua şi a treia oară, nu mai are aceeaşi putere ca prima dată, iar în necazurile Dumneavoastră de acum nu ştiu ce lucru nou aş mai putea să vă spun... încredinţaţi-vă pe sine şi toate ale Dumneavoastră în voia lui Dumnezeu şi încuviinţaţi hotărârile Lui din tot sufletul, din toată inima. Atunci umbra amărăciunii va începe să se rărească şi nu va fi de mirare dacă se va împrăştia cu totul, întrebaţi cum ? Prin necaz vom întrezări bunătăţile lui Dumnezeu din acest veac şi din cel viitor. Dea Domnul să vedeţi aceasta cu mintea şi s-o simţiţi cu inima. Rugaţi-vă! Domnul vă va revărsa în inimă mângâierea de trebuinţă. Pentru părinţi nu e mai mare mângâiere decât a fi încredinţaţi de soarta fericită a copiilor. Copiii Dumneavoastră au ajuns cu toţii în rai. în această privinţă nu încape nici o îndoială. Iar dacă ar fi rămas în viaţă, nu ar mai fi fost pentru o astfel de încredinţare... Stăruind acum asupra acestui gând aducător de bucurie şi mângâindu-vă cu el, jertfiţi-i cu încredinţare mulţumirea pe care v-ar fi adus-o copiii dacă ar fi rămas pe acest pământ păcătos. Gândiţi-vă la toate lucrurile prin care ar fi trebuit să treacă atunci, oricâtă silinţă v-ati fi dat pentru ei. Aşadar, vedeţi că prin soarta luminoasă a copiilor Dumneavoastră Domnul vă izbăveşte de întâlnirea cu o soartă a lor mai rea şi cu neputinţă de îndreptat. Milostivul Domn, Părintele tuturor şi mai ales al celor necăjiţi, să vă trimită mângâiere de unde ştie. Şi Stăpâna, Mângâierea tuturor necăjiţilor, să vă înveselească! Al Dumneavoastră voitor de bine, Episcopul Teofan"
(idem)
Alexandra
"DESPRE MOARTEA UNOR COPII
ReplyDeleteVă gândiţi la surioara care a murit ? Se prea poate ca ea să vă răspundă la chemare, căci a plecat de aici curată şi credincioasă cu adevărat - drept la Maica Domnului... Dar dacă vă veţi învârti pe la baluri, surioara n-o să mai vină şi se va supăra pe Dumneavoastră. „Părinţii ei", spuneţi, „n-au meritat pedeapsa de a rămâne lipsiţi de toţi copiii". Asta nu este totdeauna o pedeapsă, ci se întâmplă spre binele copiilor şi al părinţilor înşişi. Noi suntem orbi şi nu vedem aceasta, iar nevăzând, cârtim şi gândim în chip hulitor despre Dumnezeu că El este nedrept, în vreme ce El rânduieşte toate aşa cum este mai bine."
(idem)
Alexandra