Ce rabdam...

O prietena se plangea ca are dantura distrusa. La patruzeci de ani are toti dintii imbracati si chiar incep sa i se macine pe sub lucrari. Era ingrijorata si pentru fiul ei, care se pare ca "o mosteneste". Cand am dat sa ii sugerez sa schimbe ceva din stilul de viata a replicat fatalist: "Mai, lasa asta! Sa ne dea noua Dumnezeu putere sa rabdam necazurile" .

Cam asa facem noi, oamenii: facem greseli sau ne lasam chiar purtati de val de bunavoie, dupa care consideram ca suntem victime ale ispititorului.

Tot pe frecventa asta eronata am mai gasit pe cineva, o doamna care se stia cu trombofilie si care mai avea o sarcina pierduta la activ. In ciuda recomandarilor medicale a refuzat sa isi ia medicatia inchipuindu-si despre sine ca asteapta sa vada care e voia lui Dumnezeu cu copilul acesta.

Dumnezeu nu lucreaza numai prin vedenii, ci ne vorbeste si prin oameni si ne poate ajuta si printr-o pastila! In niciun caz nu cred ca Atotputernicul a vrut in mod special sa moara un prunc nenascut. Nu e corect sa ii cerem sa aboleasca pentru noi legile naturii.

Tipic, tipic...

...si la inima nimic...

Nu pot sa sufar ideea de recuperare a canonului, a maimutaririi rugaciunilor din seara trecuta in dimineata zilei următoare.

Toate rugaciunile stabilite de parintii bisericii la diverse trebuinte, in diverse momente ale zilei au ca scop statornicirea in inima noastra a unei lucrari de conectare si raportare permanenta la Dumnezeu. Duhovnicul randuieste cantitativ aceste pravile ca sa ne ajute sa ne luam zborul, sa facem roade ale dreptei credinte si sa dobandim o asezare interioara buna. Bineinteles, aprob teoria conform careia in materie de rugaciune si cantitatea atrage calitate.

Noi nu avem un Dumnezeu al cifrelor, care cere de la noi norma de metanii. El este iubire. Vede in ascuns si "cere" de la noi inima noastra fara intinaciune de patimi.

Pe langa blocuri...

...mai gasim cate un petec de natura pe care il exploatam la maxim:

soparle

melci

insectele sunt prea mici pt obiectivul meu amarat si nu am putut imortaliza puzderia de gargarite stranse de Grigo la vanatoarea-concurs pe care au facut-o cu vecinutii nostri

desculti, cu mainile in namol

mini-boltari pt constructii

avem si copaci

si iarba

ahh, cat imi plac florile!

Probiotice de vara

castraveti murati

apa enzimatica

Fresh air

Asta mi s-a parut cea mai potrivita expresie pentru a ilustra ceea ce a insemnat ASCOR-ul pentru noi. Sufocati de relatii cu persoane toxice, grav bolnave duhovniceste, am respirat cu nesat bucuria italnirii cu oameni care iubesc Biserica.
Desi sunt inca mici, i-am incurajat pe copii sa participe la intalniri ASCOR, ca sa vada tineri frumosi cu idealuri spirituale si sa inteleaga ca lumea nu se termina la scoala. E reconfortant sa te misti intre oameni pentru care cuvantul crucii nu e nebunie, ci e puterea lui Dumnezeu...

Deviza...

...utimei perioade este:

Lasand gluma la o parte, tactica asta e foarte eficienta cand vine vorba de suprarenale epuizate. Simt ca asta e problema mea de baza si incerc sa ma centrez pe refacerea rezervelor organismului.

Nu cred ca e vorba in primul rand de suplimente alimentare, desi am inceput sa iau din nou zilnic Ca, Mg B6, spirulina. Am luat vreo luna laptisor de matca si mi-am cumparat si o cutie de coenzima Q10 sa vad cum ma simt si cu ea. Am facut o adevarata cura cu socata si kombucha si am simtit o vadita inviorare a tonusului meu ofilit. Mai intentionez sa beau regulat ceai de busuioc fiindca am citit ca e adaptogen. As mai avea in plan si o deparazitare generala a familiei, dar nu m-am hotarat cum (in mod sigur cu produse naturiste).

Intuitia imi spune ca orice pastile as lua, nimic nu echivaleaza cu reluarea unui program de somn cat de cat normal. Ceasul meu biologic e atat de dereglat incat mi se intampla sa nu pot dormi desi sunt foarte obosita si am toate conditiile exterioare favorabile somnului. Scurtele atipeli atunci cand simt ca am nevoie (desi momentul poate parea nepotrivit in cadrul programului familiei) ma ajuta enorm.