Delicatete

Am fost invitati la cineva la botez. Dupa slujba urma sa luam masa undeva, fiindca era ora pranzului si nu eram la noi in localitate. Cand am ajuns la locatia respectiva am constatat cu stupoare ca sala era mult prea neincapatoare pentru cei care erau acolo, desi se adusesera si niste mese de afara de pe terasa. Preotii care slujisera ajunsesera mai tarziu si stateau la usa cu familiile, iar gazda nu parea sa faca fata situatiei jenante. Vazand asa, am dat darul nostru si ne-am retras.

Tatal pruncului a parut chiar usurat si ne-a explicat ca se asezasera la masa multi cunoscuti nepoftiti si ca ii era greu sa le atraga atentia ca nu i-a invitat la masa. Am fost chiar bucuroasa sa fim de partea lui intr-un moment dificil si sa il ajutam sa iasa bine fata de cei mai putin apropiati, dornici poate de comentarii negative la adresa organizarii mesei.

Ne-a intrebat la plecare: "O sa ma puteti ierta vreodata?" Noua ca adulti nu ne-a fost greu, dar copiii cei mici au plans de necaz si chiar si Eca si Ionut au comentat nemultumiti. Ca sa o dregem am luat ceva bun de mancare de undeva de pe drum, ca nici acasa nu aveam cine stie ce pregatit.

Uneori, incercand sa fii delicat cu cei mai putin sensibili, risti sa fii lipsit de delicatete fata oameni cu bun simt. Greseala asta am facut-o si eu adesea fiindca mi-a lipsit curajul de a pune la punct pe cine trebuie. De asta am inteles prea bine ce s-a intamplat si am reusit sa trec mai usor peste eveniment atunci cand am fost eu in randul "victimelor".