In vremuri de restriste...

...nu mai sunt capabila de rugaciuni lungi. Cand eram mai tanara reuseam asta, dar mai nou mintea oboseste prea repede.  Scaparea o gasesc in rugaciunile scurte si dese, mai ales "Doamne Iisuse...". Am nadejde ca lucreaza si asa cum o pot eu rosti, bruiata de nenumarate griji si spaime, pentru ca in numele Domnului s-au facut  mari vindecari si s-au scos demoni.

Ma urmareste un fragment dintr-o istorioara duhovniceasca pentru copii (cu el imi alimentez momentan linistea interioara). E despre un avva de vreo 90 de ani care pustincea pe niste stanci prin Athos si care a fost intrebat daca nu vrea sa i se trimita un frate ca sa il ingrijeasca si a refuzat contrariat: "daca Dumnezeu are grija si de viermisorii pamantului, cu atat mai mult de mine, un vierme atat de mare". M-am regasit cumva in vorbele lui. Din pacate nu am gasit in mine si credinta lui desavarsita in pronia divina.