In absolut orice lucrare buna pe care vrea omul sa o faca exista un procent care nu tine de stradania lui, ci de randuiala si darul lui Dumnezeu. Daca nu tinem cont de acest lucru si incercam sa ne asumam ceea ce nu este al nostru, intra in suflet tulburarea. Fie ne mandrim cu ce nu e al nostru, fie ne revoltam fiindca nu reusim sa zicem din toata inima "faca-se voia Ta", fie ne cuprinde panica vazand in fata noastra greutati peste puterile noastre.
In acelasi fel trebuie gandita si lucrarea zamislirii de prunci: daca eu am vointa cea buna si ma ghidez dupa invatatura Bisericii, nu trebuie sa ma ingrijesc in mod paranoic de ziua de maine, fiindca nu eu sunt stapanul ei. De abia DUPA ce te lasi in voia purtarii de grija a lui Dumnezeu si te faci nebun fata de intelepciunea lumeasca, poti simti ce inseamna cuvintele "toate le pot intru Hristos, cel care ma intareste".
Foarte adevărat!
ReplyDeleteFoarte frumos!
ReplyDeletefoarte adevarat si frumos zis. Ma regasesc in toate cuvintele tale si revad multe momente din viata mea in ele.
ReplyDeleteLa multi ani! O primavara minunata! Carmen
ReplyDelete