...familiei noastre e cea mai buna exemplificare a expresiei "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib" :) Nu am avut niciodata stresul ca nu voi avea bani pentru ceea ce am nevoie, desi aproape totdeauna am fost la limita cu finantele. Chiar mai glumeam cu sotul in primii ani despre saracia noastra zicand ca de la noi incolo se pun porumbii. Citeam pe bloguri articole despre cum sa economisesti bani si imi dadeam seama ca de fapt traiam cu mult mai auster decat ceea ce propuneau articolele respective.
Ca particularitate as mentiona ca nu eu administrez banii familiei. Eu cumpar ceea ce tine de vestimentatie, amenajari interioare, igiena. Cumparaturile alimentare de rutina le face sotul meu dupa o lista facuta de mine. Facturile le plateste tot el. In rest avem un fond comun acasa din care cumparam fiecare ceea ce crede ca este necesar (in ultimul timp acesta a fost inghitit de reparatii masina). Pot spune ca niciodata sotul meu nu mi-a facut observatie cand am vrut sa-mi iau ceva, ci mi-a aratat incredere totala, ceea ce nu se poate spune si despre mine in raport cu cheltuielile lui :( Mi-am propus sa fiu mai delicata la acest aspect.
In ultimul timp am inceput sa mai cumparam si lucruri care nu sunt strict necesare, fiindca paradoxal (pentru judecata omeneasca) cu cat am avut mai multi copii, cu atat mai relaxati financiar am devenit. Dumnezeu ne-a purtat de grija in chip minunat. El nu este un Dumnezeu al planificarilor excesive, ci ne promite ca ziua de maine se va ingriji de ale sale pentru cei care cauta mai inainte de toate imparatia cereasca.
Ultima confirmare a acestui lucru a fost chiar luna trecuta. Din varii motive, Iuli nu avea nicio geaca de iarna cu gluga si nici nu se prefigura timp pentru cotrobait prin seconduri, necum bani pentru una noua. Din fericire iarna a fost de partea noastra o perioada, pentru ca a fost chiar cald pentru decembrie. In cele din urma am primit un telefon de la o preoteasa care merge in pelerinaj la o manastire de pe langa Sibiu: primise de acolo o sacosa cu lucrusoare de la o familie de crestini care pleca definitiv in strainatate si dadusera milostenie multe din hainele fetelor lor. Cum preoteasa prietena mea nu are decat baieti mici, s-a gandit la mine. Asa au ajuns la noi cateva geci, exact de marimea care ne trebuia noua (Iuli e inalta si majoritatea gecilor stau prea largi pe ea sau au manecile prea scurte). A observat si ea: "Ai vazut mami ca exact cand a venit gerul am primit si eu geaca?"
si noi am avut probleme cu masina in ultimul timp. Noroc ca se pricepe sotzul si le rezolva el, dar tot costa piesele.Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu,mergem inainte.
ReplyDeleteEu am buget calculat (nu strict) - tocmai ca am patit-o sa nu primesc salariul sau sa fiu platita cu intarziere(de ex. luni am primit banii pe luna noiembrie). Sa nu mai zic de faptul ca am prieteni sau vecini carora li s-a spus miine sa nu mai vina la munca... De felul meu sunt calculata si precauta, astfel incat intarzierile acestea nu ma iau prin surprindere. Adica am stoc de mancare pus in toamna si pot trai cateva saptamani (pardon, nu mai am mare lucru pt ca...am tot mancat ), am buget calculat pt criza, am fond de urgente (daca ne imbolnavim sau merg la dentist de ex. - desi de 5 ani nu am trecut pe la farmacie), am geci de iarna si incaltaminte cumparate pt copil si pt la anul, cumparate cand am avut sansa de pret f. mic, nu avem masina/tv etc etc. Consider ca educatia financiara e importanta (sotul mi-a scos si citat din Biblie legat de asta) si un venit secundar in timpurile de incertitudini cand un serviciu este si peste 2 saptamani nu mai e este iar important. Iar faptul ca le aranjai imi da linistea interioara ca ma descurc.
ReplyDeleteDar ca si tine, am trait multe momente in care Dumnezeu mi-a intins o mana de unde nu ma asteptam si am intins o mana si celor care nu de descurca in jur.
Si eu tin haine pt anii viitori pt copii
ReplyDeleteStoc de mancare nu am si nu am avut niciodata (nici nu as avea unde sa il tin). Bunica avea obiceiul sa tina faina si porumb de la un an la altul "ca nu se stie ce va fi"
Fond de urgente iar nu am. Din fericire nici eu nu am avut nevoie de asa ceva niciodata.
Si eu ma gandeam, citind un blocg despre economisire, ca traim de mult sub limita frugalitatii pe care o propune. Slava Domnului, nu simtim lipsa niciunui lucru esential. Desi eu provin dintr-o familie instarita si am avut , pana la casatorie, multi bani la dispozitie pentru mofturi, nu ma simt nici nefericita nici frustrata ca acum ma imbrac si eu si copiii de la second hand (in afara de lenjerie intima, ciorapi si maieuri), ca nu imi mai cumpar parfumuri (nu as avea prilejul sa le folosesc), sau ca nu ma pot rasfata dupa bunul plac. E tot darul lui Dumnezeu si ii dau slava pentru faptul ca nu am trait pana acum, desi avem mai multi copii, la limita saraciei si nici nu am dus lipsa lucrurilor necesare.
ReplyDeleteO da, si mamaia avea stocuri pe 6 luni .. (butoi cu muraturi, cartofi, saci de faina etc.) dar asta si pt ca iernile o blocau acolo, si ca a prins foametea de alta data...
ReplyDeleteDespre fondul de urgente - e acolo, si nu l-am folosit de...ani de zile. Dar ma uit ca am prieteni in jur ce li s-a stricat masina/sau tevile de apa /sau s-a imbolnavit cineva in familie si greu le-a fost ca nu il aveau.... Si multumesc lui Dumnezeu zilnic ca nu a fost nevoie sa ajungem acolo.
Banui ca neprevazutele nu dezechilibreaza pe cei chibzuiti, si voi deja traiti auster, potrivit sufletului vostru.