De obicei cand stau cu unul dintre copii nu ma centrez plenar pe relatia cu el, ci ma impart in inima mea si celorlalti si ma gandesc ce lipsuri am in comunicarea cu ei. Daca as avea doi copii, ar fi altfel, insa avand mai multi, raportul intre implinire si neimplinire nu e unitar, ci e cu mult in defavoarea mea.
In felul asta, in loc sa ma axez pe ceea ce realizez de fapt, ma copleseste multitudinea de "reparatii" pe care le am de facut la statuia mamei ideale la care lucrez in mod nerealist :)
Nu ca ar fi rau sa-mi fac planuri legate de nevoile emotionale specifice fiecarui copil, dar vreau sa intorc foaia: sa le programez in momente pe care le aleg eu si sa ma las dusa de val. E un fel de carpe diem mamicaresc :)
Super fotografia, plina de expresie!:)
ReplyDeleteE dificil să încercăm să fim ideali... Cred ca mai înțelept e să fim fericiți cu tot ceea ce trăim, să fim mulțumiți de fiecare clipă. Sunt sigură casă vrei reuși ceea ce ți-ai propus!
ReplyDeleteCopiii tai știu ce mama bună au și îți vor întoarce înmiit răsplata pentru tot!
ReplyDelete