... este vina noastra fiindca nu ne-am dat seama cu cine avem de-a face:
"Nu este vina celuilalt, ci a noastra. Pentru ca noi iubim un ideal si dorim ca acel om sa-l personifice. Il admiram, insa el nu merita admiratie. Pe masura ce il cunoastem mai bine insa, intervine uzura familiaritatii. Apoi, intr-o zi, el cade de pe piedestalul pe care l-am plasat si atunci ne suparam pe el. Cu toate acestea, in principiu, el nu este vinovat pentru dezamagirea noastra. Noi suntem de vina
pentru ca l-am pus pe un piedestal cu imaginatia noastra. L-am transformat intr-un idol, l-am admirat si apoi l-am coborat... In timp ce el a fost, este si va fi ceea ce este!" (Maica Gavrilia)
Perfect de acord, mai putin cu viitorul verbului "a fi". Nu sta in puterea noastra sa anticipam aceste lucruri.
Poate Maica G a vrut sa spuna in ultima parte ca este si va fi ceva concret care nu depinde de noi, deci daca dam aceasta interpretare nu este nimic gresit sa spui ca Vasile va fi ceea ce este, adica ce va fi la un anumit moment in viitor, cu starea lui reala, nu cea pe care eu i-o atribui. Poate asa are sens ultima propozitie fara a anticipa eronat sau a specula ca cineva nu se poate schimba pe viitor.
ReplyDeleteposibil
ReplyDeleteAre dreptate Maica Gavrilia, imi pare bine c-ai pus citatul. Cel mai rau pentru mine e cand imi dau seama ca eu sunt cea care am dezamagit, cand celalalt incepe sa ma cunoasca mai bine, sa devina familiar, sa ma idealizeze tot mai putin si, in final, sa nu ma placa cu defectele si pacatele mele :(, sa se departeze de mine. Altfel si eu am trecut prin aceste stari in privinta altora, desi nu e corect pentru ca nimeni nu e perfect, cu totii facem greseli.
ReplyDelete